poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-06-17 | |
Salutul meu ție, celui ce vei citi aceste rânduri; te salut și te compătimesc. Salutul meu îți este adresat, deoarece salutar este faptul că mai vrei să și citești, totodată, te compătimesc pentru că, nu cred că vei găsi ce cauți, în scrierea aceasta.
Aș vrea de pot să mă descriu, dar nu știu cum. Nu voi să las pe alții să strâmbe ori să îndrepte imaginea mea. Nu mă înțeleg eu pe mine însumi, așa că nu văd cum m-ar înțelege ceilalți? În mine trăiesc mai mulți alții, mai multe vieți trăite sau nu, conviețuiesc în mine, cred că nu sunt singurul ce simte așa, dar cum zicea oareșcine “în mine con-viețuiesc și alții asemănători mie, (doar fizic) dar fiecare are un cu totul alt mod de a gândi, un cu totul alt caracter”. Adevărat vă scriu, nu împărtășesc teoria, dar practic numai așa pot să descriu cum sunt și ce simt. Numai așa pot face inteligibilă trecerea bruscă de la vorbe sau fapte mai puțin ortodoxe, în aceleași vorbe sau fapte, lucruri sau gânduri în care devin mai catolic decât orice papă. Numai astfel pot înțelege și totodată pot face înțelese contrariile dinăuntrul meu, sau cele aparente. Diferențe. Oricum aș putea numi trecerea bruscă de la visarea cu ochii deschiși, la realitatea ce uneori (și în ultima vreme tot mai des) este foarte crudă. Cum altfel aș putea înțelege diferența între mine, cel ce dă celui ce cere, ajută pe cel neajutorat și mine, cel ce dă cu sudalme după cerșetorul din colț. Cum aș putea face înțeleasă lenea la un tip energic, căruia nu îi plac lucrurile făcute doar pe jumătate. Numai conlocuirea nefirească a mai multor "Dani" într-unul singur mă pot face să înțeleg cum pot trăi atâte stări diametral opuse una de cealaltă. Numai așa pot să înțeleg cum încape într-un singur om dragostea și ura. Doar așa pot trăi așa numitele "clipe de rumeguș", clipe ce schimbă esența faptelor, secunde, minute, ore, chiar ani, ce formează un tot unitar o "clipă de rumeguș" - trăire sau drum regăsit. Acele clipe ce mă pot face să înțeleg și să trăiesc, mai multe sentimente deodată, mai multe schije din bomba numită trăire, frânturi din mine, suflet bucăți, fărâme de viață. Sunt fluidul din suflet. Mesianică alunecare (deoarece mesia se traduce prin cel uns) spre viața dinăuntru, gânduri ce bat la poarta cea mică a minții, urmând calea cea strâmtă. Clipe ce se scurg rapid la fel rumegușului la gater, la fel nisipului printre degetele mâinii. Lăsând în locul sentimentului, faptei, lucrului, trăiri care denotă ură și răutate. Bunătate, iubire și tot ce arată faptă bună. Stranie fire schimbătoare ce mă poate înălța așa cum zicea un bătrân moț odată: - "să trăiesc în fiecare zi o clipă de rai". Ca apoi tot acea fire vulcanică să mă facă să pot trăi restul zilei iadul cotidian. Înălțătoare cădere, generoasă avariție, miloasă ură. Și alte astfel de trăiri îmi fac viața să nu fie banală. Sunt prost uneori, atât de prost de nu știu cum de nu dau în toate gropile lumii acesteia. Iar alte ori am prezență de spirit, idei și alte giumbușlucuri. Toate aceste trăite într-un singur trup, dar în alte stări, cu totul alte clipe. Oare or fi de rumeguș? Recunosc, sunt la limită cu toate, practic extremele, trăiesc zilnic un sport extrem, cu toate că nu îmi prea place, dar nici nu îmi doresc calea de mijloc, acea cărare bătută de cei mai mulți. Nu pot și nu îmi doresc să trăiesc în mediocritate. Nu fug după ele dar îmi plac "clipele de rumeguș", acele clipe ce se scurg rapid ducându-mă dintr-o extremă în alta. Clipă trăită împreună cu un cuc care cântă și cântă: cu-cu, cu-cu, cu-cu... poate primul cuc a tăcut demult, un altul răspunde, apoi un altul și altul și altul... și tot așa. Număr anii ce vor să vină: unu, doi, trei,..zece,..o sută,..o mie.., sunt tânăr și voi trăi... la infint zice cucul, cucii? Nu pot să le disting glasul, nu sunt ornitolog, dar clipa îmi place, are acel iz aparte de nesfărșit, mirosul deosebit al "clipei de rumeguș". Eternitate? Extremă? Trecere între una și alta. Trecere bruscă între a fi și a nu fi. Spații și timpi, teleportare între animal și eu. Diferență între caiet și scândură, între scândură și pom, între pom și arbustul ce cândva va fi pom și pomul la rândul lui nu va fi om. Imposibilă unire între mine și plantă. De "rumeguș clipă". Esența tăirii, restrânsa diferență.... |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate