poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-06-07 | | Te iubesc, femeie! Era iarnă și era frig, dar nu am avut ce să fac. Pur și simplu a trebuit să o trimit la tine să-ți spună... E vina mea știu. Și tu nici măcar nu ai aflat cât s-a chinuit și cât am plâns eu pentru ea. Poate îți amintești seara când ai visat că eu visam că te visez în vis. Însă eu nu aveam nevoie de somn ca să te visez. În acea seară am simțit că e momentul să afli și am hotărât cu ea că trebuie să vină la tine. S-a aranjat câteva ore în oglindă, s-a parfumat, și-a spălat mâinile de multe ori ca să te îmbrățișeze pe tine în noaptea aceea, iar eu i-am legat șireturile. Râdea că stau la picioarele ei și tot își mișca piciorul stâng, iar eu cu mâinile tremurânde nu reușeam să fac nodul. Și când am reușit, am strâns tare și ea a țipat. Mi-am cerut scuze, l-am desfăcut, iar ea chicotea frumos în ceafa mea. La celălalt a fost mai ușor. Eu am îmbrăcat-o bine să știi, pentru că era foarte frig. Când am auzit că a început să fluiere vântul, i-am zis că mai bine rămâne pe mâine dimineață. Nu a vrut, normal. S-a mai uitat o dată în oglindă și a plecat. Nici nu am apucat să o sărut pe frunte cum obișnuiam. M-am uitat pe geam după ea și îmi făcea cu mâna. După care am așteptat. Am așteptat-o pe ea, sau pe tine măcar. De fapt vă așteptam pe amândouă să veniți. M-am plimbat prin casă până am obosit de-a binelea și m-am pus în fotoliu. Am stat ce am stat, până am adormit. Nu înțeleg cum am putut să fac asta. M-a trezit telefonul. Nervos că ațipisem, mi-am dat o palmă și mi-am aranjat cămașa în oglindă să arăt bine. Eram foarte fericit și de emoție aveam impresia că nu voi putea vorbi. Am răspuns și am țipat: „Și eu te iubesc!”. M-am făcut de râs, căci la telefon era un bărbat. Dar nu asta contează. Important e că mă sunaseră să-mi spună că a murit. Da, a murit încercând să ajungă la tine. Mai bine nu o trimiteam. A mers cât a mers prin zăpadă până a înghețat. Și... Știi unde a rămas înghețată? Mi-au spus că pe strada ta; de fapt, chiar în fața blocului tău. Singură pe strada fără de lumină a încercat să te trezească aruncând cu bulgări în geam. Și pentru că nu a putut, a scris pe zăpadă tot ce crezut că simt pentru tine. Chiar mai bine decât aș fi putut să o fac eu vreodată, iar tu nici măcar nu a ai apucat să citești. Cei de la poliție au fotografiat totul și pe urmă au șters ca să nu vadă copiii. Da, să nu vadă scris pe zăpadă Te iubesc, femeie! cu sângele unei Iubiri nebune, atât de iubită de mine. (25 februarie 2005)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate