Se spune că Dumnezeu a hotărât să facă incognito, o vizită pe pământ, să vadă cum se mai descurcă muritorii și cum au grijă de planeta ce le-a fost dată să o locuiască.
Datorită diferenței de fus orar, nu se știe exact ce zi era, poate luni, poate marți, poate chiar miercuri să fi fost,... sau oricare altă zi din săptămână.
A început Dumnezeu să investigheze folosind atât mijloacele moderne ca televiziunea prin cablu, internetul, sondajele de opinie, cât și contactul direct cu realitatea străbătând lumea în lung și-n lat. Și tot așa a muncit Dumnezeu pe rupte vreme de șase zile. În a șasea zi, de cum apuse soarele, Dumnezeu frânt de oboseală , a tras la un hotel să se odihnească; sub un nume de împrumut, cum era și firesc pentru a evita inconveniențele publicității.
Și nu mică i-a fost mirarea când a doua zi de dimineață auzi zvon de clopote, chemări disperate și invocări fierbinți tulburându-i somnul cel mai dulce. La început a crezut că fusese deconspirat și fulgeră din ochi un cuier nevinovat, ce se afla în cale. Apoi luă mai cu aminte samă la cauza acelei vânzoleli spirituale și înțelese: era chemat la munca sa de zi cu zi - să binecuvânteze, să facă minuni și să dăruiască.
Prima reacție pe care a avut-o Dumnezeu a fost de furie : ,,-Cum, eu muncesc în fiecare zi a săptămânii să vă dau cerul și pământul, apele și munții, pădurile, florile și ierburile, peștii și păsările și toate celelalte viețuitoare, mai și veghez asupra voastră să vă apăr de necazuri și să vă îndeplinesc toate dorințele așa cum v-am promis, iar voi nu-mi dați voie nici în ziua pe care am hotărât-o de odihnă să am răgaz să răsuflu, copii nerecunoscători ce sunteți!"
Dar cum gândi cuvântul ,,copii" , Dumnezeu înțelese că nu are de ce se supăra pe copiii lui pentru o regulă pe care o lăsase la voia întâmplării, uitând să o clarifice conform ultimelor exigențe ale limbajului folosit pe mapamond. Roși de rușine ca un copil prins cu tema nefăcută și hotărî să remedieze greșeala chiar de a doua zi.
În prima zi lucrătoare a săptămânii (din motive de respectare a libertății de credință, nu vrem să spunem care anume) Dumnezeu a trimis acest comunicat la ONU: ,,Sunt Dumnezeu. N-am venit să vă schimb legea, ci să o întăresc.
Legile voastre sunt bune și înțelepte, mai rămâne să le respectați de la cel mai mare până la cel mai mic. Și ca pildă că legea e una pentru toți, mă supun și eu acestei legi. (Cuvintele s-au precipitat în această parte, ca și cum ar fi fost spuse dintr-o suflare) De aceea invoc dreptul universal recunocut la odihnă și la timp liber.(În continuare , Dumnezeu a revenit la tonul calm, profesional pe care îl știm dintotdeauna.) Ca niște fii recunoscători ce sunteți, aveți dreptul să preaslăviți numele meu și opera-mi măreață în toate zilele săptămânii. Puteți să spuneți chiar necazuri și dorințe în rugăciunile voastre. voi lua aminte și dacă sunt îndreptățite, se vor îndeplini... dintre ele. Dar lăsați-mi măcar o zi pe săptămână de răgaz, oameni buni ! Am și Eu acest drept. De aceea sunt Dumnezeu cel Înțelept: fiindcă întăresc legea și vreau să o aplicați și-n cazul meu. "
Apoi Dumnezeu își adună lucrurile și plecă mulțumit. De atunci, nu știu dacă s-a mai întors pe Pământ, n-am auzit nici o știre pe CNN, nici la Euro-News. Dar cu siguranță că ar fi tare nemulțumit dacă s-ar întoarce și ar vedea cum se întrec muritorii în frunte cu preoții, rabinii și imamii să-i încalce porunca.
(după o idee de la tetea Mit zis Piticul, fratele bunicii după mamă)