lui Ilarie Voronca


Iată, cu viteză de 80 de kilometri pe oră, sârmele telegrafului dansează și șoptesc secrete urechilor de porțelan. Dincolo de frontiera geamului, șopârlele laticlavelor se răsucesc împrejurul unui ax veșnic grăbit pe cameleonul în felii ce-ți oferă câmpul unde pionii căpițelor de fân joacă șah. Mi-era gândul joc de artificii - și care cocostârc își pierduse un picior în epiderma voiei bune? Se urmăreau în setea ochilor tablourile cu țăranii cu piepturile de pâine rumenită. În salcâmi, ciucuri de gheață artificială dau din cap nu. Ai vrea să pipăi crêpe-de-Chine-ul acestei flori cuminți trezite în povârnișul drumului, iar în grădina cantonului iubești liliacul precum pe Lily.
Spargi în pumnul inimii aluna primăverii și trimiți mărgeanul plămânilor să culeagă tot aerul de mierea acestui răsărit. O margherită te îmbie să-ți ghicească rebusul îndoielilor și simți petalele sufletului cum cresc cât orizontul. Te dărui pe hamacul lor - întreg și pur după ce mlaștina pârâului anonim ți-a primit lestul vicisitudinilor cotidiane.
Mumia femeii, cu șorțul steagului roș la buric, te salută din mijlocul stâlpului de telegraf culcat de-a curmezișul drumului, alături de o barză baletistă care primește defilarea trenului.
Vântul amețește pe toboganul morii din fruntea dealului. Plopii sunt studenți manifestând în monom.
Tabachera îți oferă o țigară și amintirea primului scrum ce ți-a încălzit vârful degetelor, în popicăria lui Pănculescu. Ce scafandru urzică pleoapa reminiscenței? Îneci în gâtlejul iască o melodie ce ți-a plăcut într-un echinox similar, la 16 sau 17 ani, și închizi ochii.
Dar pelicula filmului continuă să te reproducă altul și totuși tu.

*

Ascult cântecul tău scris cu penița topografică pe aleea inimii. Ochiul unui ciclop, farul clipește de câte ori cerneala mării i se cațără pe suflet. Neptun mi-a dăruit o scoică și ți-am ghicit gândul ascuns în arcul din arcada dinților. În castronașul de iaurt decretat pălărie de sezon, pe plaja unde policromia costumelor îi țese covor, ți-am prins un pumn de stele și la patefonu valurilor ți-am cântat discul lunei despre care se spune că știe multe cântece.
Iată trece la orizont vaporul gândurilor escortat de garda celor patru furnici. Ce baghetă magică le-a mimetizat în patru felii de pepene galben? Dați-mi un cuțit! De ce o hamsie își moare argintul pe linia vieții din palma ta?
Întoarcerea spre Casino e tristă precum sala teatrului la prânz și urmărită de mugetul geamandurei - cucuveaua mării.
Toate județele și-au trimis reprezentanți la Conferința de la Bulă. Domnule crupier, îmi permiți să pontez pe miozotisul din ochii domnișoarei? Domnule crupier, pentru îndemânarea dumitale, te angajez să îmi greblezi grădina. Nu răspunzi. Ai murit desigur. Þi-am auzit ultimele cuvinte: "les jeux sont faits - RIEN ne va plus". Iar dumneata, domnule șef de orchestră, aruncă pescărușilor partituri în do diez, do becar și do bemol și primește acest imn funebru și elastic arpegiu al căscatului în do vlecel. (Singurul accident valabil duminica și sărbătorile legale). Iar voi, legiunea pietonilor confecționați din cearceaful cinematografului pentru care nimic din filmul vieții nu lasă cicatrice indelebilă, cu bagaje invariabile de automate Stollwerck, curățați-vă intestinele creierului cu unt-de-Racine (a nu se confunda cu alte preparate contrafăcute).
Nu te feri: e ora când mă furișez facsimil în chipcelul pupilei tale. Culcă-ți capul pe vis și visează visul plajei pieptănate de spuma mării.