De cand intrii pe poarta scolii ai zice ca este parasita. Vantul puternic strabate poarta , lovindu-se de bara ruginita de metal.
M-am apropiat incet de usa scolii, poarta prin care intra elevii, desi sa recunosc am pasit cu putina teama. A sunat clopotelul de iesire in pauza, iar eu ma apropiam de usa crezand din ce in ce mai mult ca nu voi gasi pe nimeni.
Deodata, un buluc de copii au iesit pe usa, strigand si topaind de fericire ca este pauza. Pe coridoarele scoli copii mici alergau de colo-colo, se-mbranceau si radeau unii de altii. Cand am trecut printre ei, nimeni nu m-a intrebat ce caut, nici macar gardianul, care era intr-o camaruta asezand laptele si cornul pentru elevi. M-am indreptat spre cancelarie. Cei doi elevi de serviciu m-au intrebat pe cine caut, dar nu i-am bagat in seama. Am trecut de ei si am vazut o intreaga echipa ce lucreaza pentru scoala aceasta; toti , chiar si directoarea, desi nu prea o cunosteam, avea de lucru. Eu, dezorientat fiind, am dat nas in nas cu directoarea adjuncta, care de la prima vedere mi s-a parut o persoana de treaba si sociabila:
-Buna ziua! Cu ce va putem ajuta?
-Cu nimic. Sunt Mateiescu, defapt inspectorul Mateiescu, ca astazi nu se mai vorbeste atat de corect limba romana. Am fost invitat sa particip la o ora de limba romana, de doamna profesoara Toma Gabriela.
-Atunci, poftiti in cancelarie, sa va servesc cu un ceai.
Nu mai era timp de ceai, cu toate ca as fi poftit o ceasca cu ceai fierbinte, dar mai erau doua minute pana incepea ora. Cu gandul la ceai m-am trezit in clasa a VI-a B.
Elevii au lucrat pe grupe de cate patru si au avut fiecare cate o fisa de activitate. Apoi copiilor li s-a predat ca lectie noua – adjectivul.
Am fost foarte incantat de modul cum doamna profesoara preda dar si de raspunsurile elevilor; se vede ca au de la cine invata.
Dar insa pe la jumatatea orei, cand totul mergea struna, bate cu putere cineva in usa si intra fara permisiune in clasa:
-Doamna, aveti sa ne dati si noua doua bucati de creta? A intrebat elevul care ne-a deranjat.
-Buna ziua si tie, draga tinere. Cand vei intra civilizat in clasa si vei spune “buna ziua” si “va rog” atunci iti voi da creta. Acum… la revedere si sa nu ne mai deranjezi.
In fine, ora a continuat. Cel mai mult mi-a placut atunci cand elevii au primit de la doamna Toma niste insigne care reprezentau buna lor pregatire pentru ziua de azi la ora de limba romana.
A sunat clopotelul de iesire in pauza. Nici nu mi-am dat seama cand s-a terminat ora acesta. Si eu… ca sa… fac totusi o impresie buna, ii laud pe elevi, care au fost extraordinari, apoi cobor cu doamna profesoara Toma Gabriela, cu care m-am afundat intr-o profunda discutie la ceaiul mult dorit.
Iar in mintea mea, ca o concluzie din acea zi :”dupa fapta si rasplata”.