poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2070 .



Secretele din Blue Ridge
proză [ Ştiinţifico-Fantastică ]
Risca si vei fi salvat...

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Lady_Vampire ]

2009-04-07  |     | 



cap I
-Donna-
Jenny se trezi in toiul noptii si murmura,inca pierduta in vise:
-Apa...
Porni pe coridorul intunescos si clipea obosita.Din bucatarie se auzeau picaturi de apa cazand.
-La naiba!sopti fata.
Cineva a uitat apa deschisa.Cu siguranta era Lordin:la urma urmei,mama urma sa o certe pe Jenny nu pe prostutul de Lordin.
Jenn inghiti apa in sec si pleca.A doua zi se trezi tarziu.
-Jenny!se auzi glasul mamei.Ai idee cat o sa platim factura la apa?
-Aaa,nu...
Deodata,Lordin aparu si el si incepu sa vorbeasca,ca de obicei ,degeaba.
-Mama,Jenny a lasat apa la baie deschisa aseara.Am avertizat-o si ea...Nimic.
Fata nu izbutea sa scoata o vorba.Lordin mintea.Ce copilarii...De ce sa isi bata capul?Nu a mai spus nimic si pleca.
Dupa scoala se mai plimba (nu vroia sa revada fata lui Lordin).
Se plimba pe strada dezinvolta.Ajunsese undeva la periferie.Mai merse si o lua prin padure...Ajunse langa lac...Blue Ridge...Acolo era mereu linistita.Se intinse pe iarba moale si privea in sus printre crengile copacilor.Apa lucea in razele ce se strecurau ,timide,printre copaci.Lacul era linistit.Din cand in cad,vantul misca apa rece.
Fata isi petrecu dupa-amiaza acolo,pur si simplu stand,nefiind deranjata de nimeni...
***
Jenny statea plictisita in pat.Se uita in tavanul alb,mai apoi pe peretii plini de postere cu The Beatles si Whitney Huston.Era lumina de afara care trecea printr-o sticla,formand in apa culori minunate.Orly,catelul statea si dormea sub pat.
Monotonia acelei dimineti de primavara o fermeca pe Jenny.Toata firea era somnoroasa.Pana si Lordin se plimba acum tacut prin gradina.Fata se ridica si,cu pasi molcomi,ajunse in mansarda.Trase o gura mare de aer.Privea gradina.Era plina de flori.Poate chiar mai frumoasa ca de obicei.Totul parea o ruptura dintr-un basm.Pana si linistea aceea...Ciudata...
Fata coborî scarile si isi facu un sandwich.Il manca in graba si iesi afara-off,totul isi pierduse farmecul:de sus avea un aer aparte.
A iesit din curte si s-a grabit spre intersectie.O asteptau acolo Ashley si Max.
-Buna Ashley,Max!
-Salut!raspunse Max.
-Sa mergem!
Cei trei au pornit spre parc.Jenny se opri in fata unei vitrine si exclama:
-Oau!Rochia astae superba!
Era vorba de o rochie de-o culoare pastelaya,verde,cu mii de motive artistice argintii pe ea,Avea maneci trei sferturi si era lunga pana la genunchi.Dar era o singura problema:costa 700$!
-Asta e!spuse ea.Imi voi lua un job.
-Nu poti!spuse Max
-De ce nu?
-Mai e scoala...
-Oh!exclama ea.
Trebuia sa aiba rochia aceea.Era minunata.Pe tot parcursul plimbarii se gandi la ea.
***
In ziua urmatoare,Jenny primi un telefon de la o fosta prietena din copilarie:Donna West.Aceasta i-a spus pe un ton scazut:
-Tu esti...
-Jenny!Cine e la telefon?
-Donna!
-Te cunosc!chicoti ea.
-Bine.Trec direct la subiect:banuiesc ca ai mai multe dorinte...
Lui Jenny ii veni in cap instantaneu imagine rochiei.
-Da...
-Crezi ca multe din ele nu se vor indeplini niciodata?
Jenn nu raspunse.
-Vino diseara la cimitirul de masini.
-O-ok...
Fata o cunostea pe Donna de mult timp-de la gradinita.Totusi Jenny are saisprezece ani-au trecut 11 ani de atunci...Cum...?Fusese cea mai buna prietena a lui Jenny.Ii treceau prin minte amintiri semi-sterse,incolore dar destul de reale,cu ea si Donna.
Deodata,privirea i se atinti asupra unui sertar vechi.
-Donna...murmura ea si se indrepta spre sertar.
Uitase de toate acele amintiri uitate intr-un sertar.Il deschise deci,emotionata si scoase un plic pe care putea deslusi cateva litere stalcite:
"l-A,muțI AzI?
doNnA"
Jenny suspina si o lacrima i se rostogoli din ochii albastri pe obrazul catifelat.Scoase apoi un album de fotografii:toate erau decolorate de timp.
-Craciunul!ofta ea.
Isi aminti de acel Craciun:Donna il petrecuse la Jenn acasa.In seara aceea au impodobit bradul amandoua,s-au jucat in zapada...Toate acele jocuri copilaresti le lasase cu mult timp in urma...
Pe la ora patru a ajuns la cimitirul de masini.Acolo era fosta ei prietena,total schimbata:buclele blonde si scurte erau acum inlocuite de un par lung,usor ondulat,castaniu cu suvite negre.Ochii albastri aveau o tenta usoara de verde smarald.
-Donna?Nu pot sa cred!exclama Jenny si o lua in brate.
-Da...
Fata era inconjurata de cativa straini.Au facut in cele din urma cunostinta.
-Ei sunt prietenii mei:,Nigel,Alice,Michelle,Mandy si...Peter.
-Incantata!Apropo,spuneai la telefon ceva de dorinte...
Donna,de mica,traia intr-o familie bogata si intotdeauna purta hainute moderne si scumpe la gradinita.Oare aveau acelasi statut social?
-Iti pot oferi ceva...
-In schimbul la ce?
Cealalta inghiti in sec.
-La nimic.
-Inca nimic...
Una din fete spuse:
-Mari secrete vor aparea...
Donna intrerupse:
-Se lasa seara...Mai bine plecam sau...
cap I
-Donna-
Jenny se trezi in toiul noptii si murmura,inca pierduta in vise:
-Apa...
Porni pe coridorul intunescos si clipea obosita.Din bucatarie se auzeau picaturi de apa cazand.
-La naiba!sopti fata.
Cineva a uitat apa deschisa.Cu siguranta era Lordin:la urma urmei,mama urma sa o certe pe Jenny nu pe prostutul de Lordin.
Jenn inghiti apa in sec si pleca.A doua zi se trezi tarziu.
-Jenny!se auzi glasul mamei.Ai idee cat o sa platim factura la apa?
-Aaa,nu...
Deodata,Lordin aparu si el si incepu sa vorbeasca,ca de obicei ,degeaba.
-Mama,Jenny a lasat apa la baie deschisa aseara.Am avertizat-o si ea...Nimic.
Fata nu izbutea sa scoata o vorba.Lordin mintea.Ce copilarii...De ce sa isi bata capul?Nu a mai spus nimic si pleca.
Dupa scoala se mai plimba (nu vroia sa revada fata lui Lordin).
Se plimba pe strada dezinvolta.Ajunsese undeva la periferie.Mai merse si o lua prin padure...Ajunse langa lac...Blue Ridge...Acolo era mereu linistita.Se intinse pe iarba moale si privea in sus printre crengile copacilor.Apa lucea in razele ce se strecurau ,timide,printre copaci.Lacul era linistit.Din cand in cad,vantul misca apa rece.
Fata isi petrecu dupa-amiaza acolo,pur si simplu stand,nefiind deranjata de nimeni...
***
Jenny statea plictisita in pat.Se uita in tavanul alb,mai apoi pe peretii plini de postere cu The Beatles si Whitney Huston.Era lumina de afara care trecea printr-o sticla,formand in apa culori minunate.Orly,catelul statea si dormea sub pat.
Monotonia acelei dimineti de primavara o fermeca pe Jenny.Toata firea era somnoroasa.Pana si Lordin se plimba acum tacut prin gradina.Fata se ridica si,cu pasi molcomi,ajunse in mansarda.Trase o gura mare de aer.Privea gradina.Era plina de flori.Poate chiar mai frumoasa ca de obicei.Totul parea o ruptura dintr-un basm.Pana si linistea aceea...Ciudata...
Fata coborî scarile si isi facu un sandwich.Il manca in graba si iesi afara-off,totul isi pierduse farmecul:de sus avea un aer aparte.
A iesit din curte si s-a grabit spre intersectie.O asteptau acolo Ashley si Max.
-Buna Ashley,Max!
-Salut!raspunse Max.
-Sa mergem!
Cei trei au pornit spre parc.Jenny se opri in fata unei vitrine si exclama:
-Oau!Rochia astae superba!
Era vorba de o rochie de-o culoare pastelaya,verde,cu mii de motive artistice argintii pe ea,Avea maneci trei sferturi si era lunga pana la genunchi.Dar era o singura problema:costa 700$!
-Asta e!spuse ea.Imi voi lua un job.
-Nu poti!spuse Max
-De ce nu?
-Mai e scoala...
-Oh!exclama ea.
Trebuia sa aiba rochia aceea.Era minunata.Pe tot parcursul plimbarii se gandi la ea.
***
In ziua urmatoare,Jenny primi un telefon de la o fosta prietena din copilarie:Donna West.Aceasta i-a spus pe un ton scazut:
-Tu esti...
-Jenny!Cine e la telefon?
-Donna!
-Te cunosc!chicoti ea.
-Bine.Trec direct la subiect:banuiesc ca ai mai multe dorinte...
Lui Jenny ii veni in cap instantaneu imagine rochiei.
-Da...
-Crezi ca multe din ele nu se vor indeplini niciodata?
Jenn nu raspunse.
-Vino diseara la cimitirul de masini.
-O-ok...
Fata o cunostea pe Donna de mult timp-de la gradinita.Totusi Jenny are saisprezece ani-au trecut 11 ani de atunci...Cum...?Fusese cea mai buna prietena a lui Jenny.Ii treceau prin minte amintiri semi-sterse,incolore dar destul de reale,cu ea si Donna.
Deodata,privirea i se atinti asupra unui sertar vechi.
-Donna...murmura ea si se indrepta spre sertar.
Uitase de toate acele amintiri uitate intr-un sertar.Il deschise deci,emotionata si scoase un plic pe care putea deslusi cateva litere stalcite:
"l-A,muțI AzI?
doNnA"
Jenny suspina si o lacrima i se rostogoli din ochii albastri pe obrazul catifelat.Scoase apoi un album de fotografii:toate erau decolorate de timp.
-Craciunul!ofta ea.
Isi aminti de acel Craciun:Donna il petrecuse la Jenn acasa.In seara aceea au impodobit bradul amandoua,s-au jucat in zapada...Toate acele jocuri copilaresti le lasase cu mult timp in urma...
Pe la ora patru a ajuns la cimitirul de masini.Acolo era fosta ei prietena,total schimbata:buclele blonde si scurte erau acum inlocuite de un par lung,usor ondulat,castaniu cu suvite negre.Ochii albastri aveau o tenta usoara de verde smarald.
-Donna?Nu pot sa cred!exclama Jenny si o lua in brate.
-Da...
Fata era inconjurata de cativa straini.Au facut in cele din urma cunostinta.
-Ei sunt prietenii mei:,Nigel,Alice,Michelle,Mandy si...Peter.
-Incantata!Apropo,spuneai la telefon ceva de dorinte...
Donna,de mica,traia intr-o familie bogata si intotdeauna purta hainute moderne si scumpe la gradinita.Oare aveau acelasi statut social?
-Iti pot oferi ceva...
-In schimbul la ce?
Cealalta inghiti in sec.
-La nimic.
-Inca nimic...
Una din fete spuse:
-Mari secrete vor aparea...
Donna intrerupse:
-Se lasa seara...Mai bine plecam sau...

Cap II
-Un mister-

Vineri dimineata,Jenny pleca la scoala.Ce chin,s-a nimerit sa o asculte la biologie si s-a ales cu un 6 de toata frumusetea.
In sfarsit,orele s-au terminat:Jenny pasea usor pe alee.Vantul ii sufla puternic in fata,asa ca isi lasa capul in jos.Vedea numai drumul pe care pasea.
Avea in cap o boneta neagra si era imbracata cu un palton gri.La un moment dat,vantul acela puternic de primavara,i-a smuls boneta din cap.Fata isi ridica privirea,privind in sus.Fugi si sari dupa boneta cateva secunde pana cand ii cazu in fata.O ridica si si-o puse pe cap.Restul drumului,si-a petrecut timpul aranjandu-si-o.
Acasa se tranti obosita in pat.Nu intelegea cum se poate schimba atata un om:prietena ei.Nu avea doar infatisarea schimbata:ceva rau scanteia in privirile ei.
Acel moment de liniste fu insa intrerupt de Lordin (ca de obicei).
-Jeeennyyy!
Fata tresari.
-Uou!Usurel...Ce-ai patit?
-E o umbra in bucatarie!!!
-Sa vedem.
Fata ajunse intr-o clipa la bucatarie.Deschise in graba usa si...PLEOSC!O galeata de apa ii ateriza in cap.O galeata de apa rece...Ii cazu in cap.Fata nu putu abtine un tipat:
-Lordiiin!
Micutul rase prostesc si o zbughi pe usa.
Jenn tipa:
-TE URASC!
Apoi,in gandul ei:""Cateodata...".
Pleca pe usa nervoasa sa se plimbe.Soarele apunea usor.Jenny se opri usor pe faleza.
***
Dimineata se trezi destul de greu.Era sambata.Hotarî sa o sune pe Donna.
-Alo?se auzi vocea aspra,dar destul de calma a Donnei.
-Donna,ma intrebam...Ce zici sa mergem sa mancam o inghetata?Nu de alta,dar as vrea sa lamurim cate ceva.
Donna pufni.
-Poftim?
Se calma repede.
-Sa spunem ca raspunsul meu ar fi unul afirmativ,dar...Eu zic ca mai bine iti vezi de ale tale.Ok?
-Donna,cand m-ai rugat sa vin in cimitirul de masini,am venit.
-Puteai la fel de bine sa nu vii.Si te-am deranjat cu ceva?
-Nu...Dar tu ai avea ceva de facut acum?
-Ce te intereseaza?
-Cine te crezi?Nu te mai comporta asa superior!
-Nu ma intereseaza cum crezi tu ca ma comport.
-Vreau un raspuns.
-Ti l-am dat deja.
-Si anume?
-NU.
Inchise telefonul.Jenny ramase tacuta.Era evident nervoasa.Cobory sa manance.Manca in graba cativa biscuiti.Gasi si 2 bilete pentru cinema.
Lua dar unul si pleca.
La 50 m departare observa un baiat inalt,ce i se parea cunoscut.Isi lasa ochii in pamant continuand drumul.Se izbi de el.S-au privit o clipa in ochi.Baiatul tresari.
-Jennifer
Jenny se dadu un pas in spate.
-De unde imi stii numele?
-Tu esti cea din cimitirul de masini.Eu sunt Peter!Sunt prietenul Donnei!
-Prieten?a spus ea cu o privire glumeata.
-Aaa.Amic!
-Am inteles!
Baiatul zambi.Era foarte simpatic:a

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!