Intre mâlurile sosurilor si barococoul dulciurilor de la sfarsit se lățea, asadar, Infernul. Aici gaseai cele mai cumplite metode de sacrificare si tortura, ritualuri sinistre peste care plutea un cuvant pentru mine de neinteles, dar care ma ingrozea: eviscerare. E locul in care, preț de zeci de pagini, se intamplau cele mai salbatice, mai cutremuratoare fapte. Sărmanele si nevinovatele animale erau jumulite, decapitate, răzuite, imbucățite, strivite, despicate, golite prin smulgere de măruntaiele lor si umplute cu cele mai nepotrivite lucruri cu putinta: gaina cea proasta si nesimtita umpluta cu nobile migdale sau stafide, curcanul maiestuos cu dulci smochine pe care inca le mai gaseai la Alimentara, in raft, sub forma de roata, invelite in celofan, cu eticheta colorata deasupra si care nu-ti placeau defel, cu pielea aia a lor animala adunand o gramada de semincioare unite de un fel de clei care se gata de dinti; porumbeii erau fierti in lapte si adusi pe tava impreuna cu la fel de napastuitii raci; ratele erau ghiftuite cu portocală, fazanii cu un kg de mere intregi, alte vietati erau impanate cu usturoi sau stropite cu vin si asa mai departe. Aici gaseai cele mai sinistre idei. Se atinsesera pana si de iepurasii cei blanzi(“Iepurele se agata in doua cuie de picioarele dindarat desfacute si se jupoaie”), pentru a caror preparare se pastra propriul lor sange amestecat cu oțet, de potarnichi (tinute cateva ore cu capul in jos), de bibilici, de sitari (ce frumosi mi-I inchipuiam dupa numele lor, foarte curati, muzicali si luciosi), de fazanii a caror frumusete parea sa nu mai conteze.
Dupa capitolul epuizant al groazei, trecand prin bălți de supe, prin mlastini de ciorbe si borșuri, mâluri de sos si smârcurile bulioanelor si tocanelor de tot felul, prin cleiuri condimentate, prin pftiile tremuratoare, prin tocături pârjolite, prăjeli, fierturi si mostre ale bestialitatii, ajungeam intr-un soi de Purgatoriu de făinoase si aluaturi, de budinci si sufleuri, galusti si friganele.