Actul I
Scena I:Sf. Francisc alături de prietenii săi:Bernard,Petru,Filip şi Egidio,beți toți 5.
Francisc:-Ce mai viață…!
Petru:-Da,aşa-i,fără probleme,doar distracție la maxim!
Bernard:-Da,aşa-i,ce ne interesează pe noi ce fac ceilalți,important că noi ne simțim bine!
Francisc:-Mâine vom merge şi vom câştiga amărâtul acela de război!
Filip:-Ei cred că se pun cu Assisi…!
Egidio:-Le arătăm noi lor!
Francisc:-Acum hai să mergem să mai bem că doar mâine vom salva Assisi,nu…?
Petru:-Ai dreptate,hai să mergem…!
Tinerii ies din scenă ținându-se unul de altul

Scena a-II-a:Francisc apare din partea dreaptă cu bani în mână,pe care îi dă săracilor ce apar din toate părțile scenei.
Francisc:-Luați fraților,luați…!(le aruncă banii)
Apar tatăl şi mama lui Francisc. Tatăl îi alungă pe săraci şi ia banii rămaşi pe jos,apoi se ridică şi îi dă o palmă lui Francisc:
Tatăl:-Ce crezi că faci aici?
Francisc:-Îi ajut pe frații mei în numele lui Isus!
Tatăl:-Ca să-i ajuți,munceşte să vezi cum se dobândesc banii!
Francisc:-Tată,banii nu te ajută la nimic. Tu nu vezi că nu eşti fericit,ai parte de atâția bani, dar in rest nu ai nimic,şti tot sărac?
Tatăl:-Atunci,de ce i-ai cheltuit la toate sărbătorile?
Francisc:-Tată,banii ți-au întunecat mintea,ei nu te ajută să dobândeşti fericirea nesfârşită!
Tatăl:-Fiule,de ce îmi faci asta…nu ți-am dat tot ce ți-ai dorit,nu te-am ținut ca în puf…!
Francisc:-Da,mi-ai dat,şi-ți mulțumesc pentru asta,dar tot ce mi-ai dat,mi-au întunecat mintea,m-au făcut să cad în păcat,să nu descopăr ce-i cu adevărat frumos în viață!
Tatăl:-Atunci,dacă eu te-am dus la păcat,te las în pace,fiule,să văd,tot eu te mai îndemn spre petrecerile tale cu prietenii?De azi,nu mai eşti fiul meu!
Mama:-Dar nu poți face asta,e fiul tău!
Tatăl: -Ba da,pot,tocmai am făcut-o!
Francisc:-Tată,îți mulțumesc mult pentru acest lucru,nici nu ştii ce mult mă bucur!(vesel)
Mama:-E fiul tău,Petre…!
Tatăl:-A fost,de azi nu mai este!
Apare episcopul cu 2 slujitori:
Episcopul:-Ce se întâmplă aici?
Tatăl:-Francisc a înnebunit!
Francisc:-Sunt nebun după Cristos,el mi-a deschis ochii,m-a ajutat să văd că adevărata fericire nu sunt banii,petrecerile cu prietenii seară de seară,că sunt îmbrăcat cu cele m-ai luxoase haine în timp ce alții nu au nimic,adevărata fericire e o viață curată,trăită simplu,fără avere,aproape de Cristos!
Tatăl:-Mi-a dat averea săracilor,de azi nu mai este fiul meu…!
Francisc:-Averea mea vrea să fie Cristos,el este cea m-ai mare bogăție a lumii şi de acum şi a mea.(se dezbracă)Uite tată,îți aparțin,mie ruşine cu ele în față acestor săraci,acestea nu sunt de mine,poartă-le tu sănătos dacă ție îți plac!
Episcopul:-Ai înnebunit…?(îi dă mantia)
Francisc:-De acum am să trăiesc în sărăcie,fără nimic.( dă mantia episcopului unui sărac)El este demn de această haină,eu nu!
Tatăl:-Trăieşte cum vrei,nebunule,de azi înainte n-ai ce căuta la poarta mea,clar?
Francisc pleacă spre stângă iar ceilalți spre dreapta timp în care se trage cortina..

Actul al II-lea:
Scena I:Apar ruinele unei biserici(cu un crucifix pe mijloc).Din partea dreaptă apare Francisc îmbrăcat într-un sac şi legat cu o funie la mijloc. Acesta se opreşte în fața crucifixului şi cade în genunchi(o lumină mai puternică îl luminează doar pe el;în rest, toate luminile stinse. Fundal sonor trist):
Francisc:-Preaînalte şi mărețe dumnezeule,
Luminează întunericul inimii mele,
Dă-mi credință dreaptă,
Speranță şi dragoste perfectă,
Dă-mi o Doamne înțelepciune,
Profundă înțelegere şi cunoştință,
Pentru ca să înțeleg şi să împlinesc,
Sfânta şi adevărată voință a ta!...( tăcere)Doamne…,ce vrei să fac?Pentru ce m-ai chemat?
(Se aude o voce):-Mergi şi reconstruieşte biserica mea!
Francisc:-Dar…nu ştiu ce să fac,sunt atât de slab,dar mă las cu totul în voia ta!(adoarme,lumina se stinge,după care se aude cântecul unor păsări şi se luminează întreaga sală. Apar prietenii lui Francisc din actul I)
Petru:-Ce faci prietene?
Francisc:-Bine,voi?
Filip: -Am venit să te vedem1
Francisc:-Cât mă bucur că vă văd!
Petru: -Şi noi!
Egidio: -Francisc,noi vrem să ne alăturăm ție în acest drum pe care ai pornit!
Francisc:-Este un drum foarte greu,credeți că-l veți putea străbate?
Bernard: -Ştim,dar vrem să-l urmăm!
Petru: -Viața noastră e o pierdere de timp dacă o trăim tot aşa,de aceea vrem să ne alăturăm ție!
Egidio: -Te rog,primeşte-ne!
Francisc:-Eu vă primesc,fie ca şi Dumnezeu să vă primească iar voi să dați dovadă că meritați acest lucru!
Bernard: -Mulțumim, Francisc. Pentru început,ce trebuie să facem?
Francisc:-Mergeți şi dați tot ce aveți săracilor,apoi îmbrăcați-vă într-un sac şi veniți apoi să reconstruim biserica!
Egidio: -Aşa o să facem,dar vrem să ne înveți să fim aşa veseli ca tine mereu!
Francisc:-Aşa o să fac,dar ține de voi să descoperiți acest lucru!
Toți ies din scenă.
Scena a-II-a:Apar mai mulți frați ce se îngrijesc de săraci. După un timp apare Francisc împreună cu Bernard plimbându-se printre ei:
Bernard: -Francisc,munca ta a început să dea rod!
Francisc: -Da,aşa-i,fie ca dumnezeu să ne ajute ca aceasta să nu se sfârşească niciodată în această lume amenințată de pierire si de neobservare a frumosului!
Bernard: -Da,aşa-i doar că acum trebuie să ne vedem de noi. Numărul fraților a crescut considerabil,n-ar fi mai bine să scrii o regulă după care să trăim?
Francisc:-La asta mă gândeam şi eu.O să scriu una şi vom merge cu ea la Sfântul Părinte la Roma să ne-o aprobe!
Bernard: -E o idee mai mult decât buna,aşa nu vom mai fi considerați ca nişte răsculații!
Francisc:-Da,aşa-i.
Bernard: -Atunci,ce mai aşteptăm?
Francisc:-Nu e aşa uşor,trebuie să cuprind în această regulă toate problemele existente!
Bernard:-Dar nu înțeleg,ce,au apărut probleme între frați?
Francisc:-Nu între frați,şi problemele cu care se confruntă omenirea,probleme ce sunt şi ale noastre. Atâtea discriminări,această luptă continuă între ei pentru a ajunge în frunte,pentru a-i lua pe toți. Toți vor vile,vor bani,nu mai ştiu să mai respecte pe alții de lângă ei. Aceasta este lumea în care noi trebuie să lucrăm,trebuie să o reconstruim,iar pentru aceasta trebuie să fim nişte exemple vii pentru toți de lângă noi,pentru toți cei ce ne văd,doar aşa putem schimba lumea căci dacă le vom zice ceva nu ne vor băga in seamă!
Se trage cortina.

Actul al III-lea
Scena I:Apare Sfântul Părinte pe un tron în mijlocul scenei înconjurat de câțiva episcopi. După un timp,apare şi Sfântul Francisc împreună cu câțiva frați îmbrăcați sărac şi desculți care se pun în genunchi:
Papa:-Cine a permis acestor cerşetori să intre aici?
Un episcon de lângă el:-Ei sunt cei ce vor să fondeze un nou ordin!
Papa:-Da…spuneți ce doriți?
Francisc:-Noi nu vrem nimic,decât să-l slujim pe Isus,încununându-ne cu sora noastră sărăcia. Vrem să-l slujim pe dumnezeu trăind în sărăcie şi rugăciune,vrem să vestim Evanghelia sa la toată făptura murind chiar pentru el!
Papa:-Voi nu ştiți ce cereți,tinerii de azi nu vor altceva decât bani şi vile,habar nu au că există un Dumnezeuşi că există biserici.Atâtea războaie,toate au pornit din cauză că nu mai aveți frică de Dumnezeu şi vreți să aveți cât mai mult…!Voi nu vedeți?Bisericile sunt goale iar barurile şi petrecerile sunt la ordinea zilei,iar voi veniți aici să-mi cereți imposibilul!?
Francisc:-Ba da,ştim ce vrem,vrem să renunțăm la toate pentru Cristos,dar avem nevoie de aprobarea dumneavoastră. Toți ne consideră nebuni pentru că am lăsat averea noastră,casele noastre şi am ales să trăim în sărăcie. Vrem prin această să le arătăm tutor că nu suntem nebuni,ci vrem să facem o schimbare in lume!
Papa:(se apropie de el):-Ridică-te,nu meriți să stai în genunchi în fața mea,eu sunt cel ce trebuie să se închine ție.(se apleacă şi-i sărută picioarele)
Francisc:-Nu,vă rog,nu sunt vrednic de aşa ceva!
Papa(se ridică şi-i pune mâinile pe umerii lui Francisc):-Fiule, mergi în pace,mergi şi reconstruieşte biserica mea aflată in păcat!
Francisc:-Acum înțeleg mesajul primit în fața crucifixului,la asta se referea!
Papa:-Mergeți,aveți binecuvântarea şi acordul meu,biserica contează pe voi!

Actul al IV-lea
Scena I:Şcena goală apare Sf. Francisc urmat de frații săi(câțiva din ei),cărora li se adresează:
Francisc:-Dumnezeu,ne-a chemat să-i recostruim biserica sa aflată în ruina păcatului. Aceasta este misiunea ce am primit-o noi şi acest lucru trebuie să-l facem fără nici o teamă chiar dacă asta ar presupune să muriți pentru Cristos. Aşa cum Isus i-a trimis pe apostoli,aşa vă trimit şi eu; „Mergeți în lumea întreagă şi predicați Evanghelia la toată făptura…”Mergeți câte 3 frați aşa cum în Sfânta treime sunt 3 persoane,aşa să fiți şi voi. Nu luați nimic la voi decât pe Dumnezeu şi încredețivă in el,el nu vă va lăsa să muriți de foame sau de sete. S-o respectați cu strictețe pe sora noastră sărăcia,încercând să nu vă îndrăgostiți de cele lumeşti!
Se despart cate 3 şi pleacă în diferite direcții,Francisc iese din scenă,după un timp se aud sunete din timpul unei furtuni:.
Scena a II-a:Apare Francisc cu câțiva frați cerşind pe la uşile oamenilor.Bate şi la uşa părinților săi. Apare mama:
Mama:-Intră,Francisc!Ce e cu tine?
Francisc:-Vă rog ajutați-mă şi pe mine cu ceva pentru a le da fraților mei săraci!
Mama:-Aşteaptă puțin!(intră înăuntru şi reapare cu ceva în mână pe care i-l da lui Francisc. După un timp se aude glasul tatălui):
Tatăl:-Cine-i acolo?
Mama:-Nişte cerşetori!
Tatăl(Apare şi el)Plecați de aici,cerşetorilor…!
Mama:-Petru,e Francisc,fiul nostru!
Tatăl:-Ce fericit sunt că-l văd,fiul meu cel drag,pe care l-am ținut ca în puf,s-a întors acasă. Acum ce mai vrea,să-mi risipească şi restul averii?
Francisc:-N-am venit să-ți iau şi restul averii,nici nu m-am reîntors acasă,ci am venit să vă cer ceva pentru frații mei,săracii…!
Tatăl:-Nu meriți nimic,nesimțitule!(plin de mânie)
Francisc:-Tată,casa mea e acum la Dumnezeu,el are grijă de mine .În mâinile lui mi-am încredințat viața!
Tatăl:-Atunci du-te la tatăl tău!Ce ți-a dat el şi nu ți-am dat eu?
Francisc:-Nu mi-a dat bani sau avere,dar mi-a dat ceva mult mai important,m-a ajutat să deschid ochii,să văd ce frumoasă-i lumea fără bani,averi şi petreceri. El mi-a dat tot ce e mai scump pe lume,fericirea nesfârşită .Tu,trăind în aceste averi,ți-ai astupat ochii cu bani,ti-ai astupat urechile cu mizeria lor,te-ai lăsat furat de acestea!
Tatăl:-Ia auzi la el,mă învață pe mine un mucos cum să trăiesc viața,el care şi-a trăit-o în petreceri şi destrăbălări,vine şi mă învață!
Francisc(puțin nervos):-Mi-am trăit-o aşa,dar mi-am dat seama cât de prost am fost!Eşti ferici?Ai vilă,eşti printre cei de vază în oraş,toți te respectă,te apreciază pentru ceea ce eşti,dar ai căutat în interiorul tău,să vezi dacă eşti cu adevărat fericit?Eşti mulțumit când vezi că ai atâtea iar alții de lângă tine nu au nimic?Ruşine…ruşine să-ți fie! Eu,față de alții m-am dezlipit de aceea viață şi am început alta nouă uitând trecutul!
Tatăl:-Ia pleacă de aici nepricopsitule,e averea mea şi fac ce vreau cu ea!
Mama:-Dar…!(plânge)
Tatăl:(Hotărâtor):-Nici un dar,nu-ți convine pleacă după el!
Tatăl intră în casă urmat de soție. Francisc priveşte spre cer:
Francisc:-Doamne…deschide-i şi tatălui meu ochii,arată-i ce e bine şi ce e rău…! Iese din scenă.
Scena aIII-a:Apare Sf. Francisc,plimbându-se pe scenă(fundal muzical trist,sau dacă este posibil melodia Dolce Sentire)
Francisc:-Preaînalte, atotputernice,
bunule Dumnezeu,
Ţie ți se cuvine lauda, slava şi cinstea
şi toată binecuvântarea.
Numai Ţie, Preaînalte, ți se cuvine,
şi nici un om nu este vrednic
să te numească.
Lăudat să .i, Domnul meu,
cu toate creaturile tale,
mai ales cu stăpânul frate Soare,
care este ziua
şi prin el ne dăruieşti lumina.
El este frumos şi străluceşte
cu mare splendoare:
el poartă chipul tău, Preaînalte.
Lăudat să .i, Domnul meu,
prin sora Lună şi prin stele:
în cer le-ai creat strălucitoare
şi prețioase şi frumoase.
Lăudat să .i, Domnul meu, prin fratele Vânt
şi prin aer şi prin nori
şi prin cerul senin şi vreme bună,
prin care dăruieşti viață creaturilor tale.
Lăudat să .i, Domnul meu, prin sora Apă,
care este atât de folositoare şi umilă
şi prețioasă şi curată.
Lăudat să .i, Domnul meu, prin fratele Foc,
prin care luminezi noaptea:
şi este frumos şi vesel şi puternic şi tare.
Lăudat să .i, Domnul meu,
prin sora noastră mama Glie,
care ne hrăneşte şi ne călăuzeşte,
şi produce roade felurite,
şi .ori de toate culorile, şi iarbă.
Lăudat să fii, Domnul meu,
prin cei care iartă din iubire
pentru iubirea Ta,
şi suportă slăbiciuni şi chin.
Fericiți cei care suportă în pace,
căci de Tine vor fi încoronați.

Actul I:
Scena I:Apare un decor sărac,în mijloc aflându-se sfântul Francisc aşezat pe o targă(în nişte paie).Acesta este înconjurat de frați cu câte o lumânare în mână.(fundal muzical trist cu o lumină ce bate doar spre locul unde se afla Francisc)
Francisc:-Fraților,drumul meu pe acest pământ s-a terminat!
Un frate:-Dar nu ne poți lăsa,ce vom face fără tine?
Francisc:-Toți ne naştem spre-a muri şi murim spre a ne naşte. Drumul meu pe acest pământ s-a terminat. Vouă vă las să continuați ceea ce eu am început pe acest pământ!
Alt frate:-Dar…?
Francisc:-Veți face fată,trebuie doar să respectați sărăcia şi rugăciunea. Aşa veți reuşi să-l urmați pe Dumnezeu de aproape,aşa veți reuşi să le atrageți atenția celor ce s-au îndepărtat de Dumnezeu că drumul pe care ei au luat-o nu e un drum bun.
Apar Bernard, Petru,Filip şi Egidio care se pun în genunchi lângă Francisc.
Bernard:-Francisc,ce e cu tine?
Petru:-Nu-mi spune că ne părăseşti?
Francisc:-Ba da,drumul meu aici s-a terminat. Voi sunteți cei care m-ați ajutat să pun bazele acestui ordin puternic şi vouă vă încredințez grija lui!
Egidio:.-Dar…,Francisc,eşti încă tânăr!
Filip:-Avem nevoie de tine!
Francisc:-Toți trebuie să murim,chiar dacă vrem sau nu. Voi trebuie să nu lăsați să moară flacăra ce ține în viață acest ordin,voi trebuie să-l duceți în continuare indiferent că lumea nu vă acceptă ideile sau felul de viață. Voi sunteți cei ce puteți schimba lumea!
Bernard.-Francisc,îți promitem că acest ordin nu va muri niciodată!
Francisc:-Acum vă rog să m-ai cântăm o dată cântecul închinat fratelui nostru soare!
Petru:-Da,Francisc,cum să nu!(frații cântă sau,dacă nu,se pune ca fundal muzical „Cântecul fratelui soare”După ce se termină,Francisc le spune fraților):
Francisc:-Să adăugați şi aceste versuri :
Lăudat să fii, Domnul meu,
prin sora noastră Moartea trupească;
de care nici un om nu poate fugi.
Vai de aceia care vor muri în păcat de moarte.
Fericiți cei care se găsesc
în voința Ta preasfântă,
căci a doua moarte nu-i va face să sufere.
Lăudați-l şi binecuvântați-l
pe Domnul meu, aduceți-i mulțumire
şi slujiți-l cu mare umilință.
Bernard:-Da,Francisc,le vom adăuga!
Francisc:(Tuşeşte)-Aduceți un frate care să-mi scrie ultimele dorinte!(apare un frate cu ceva de scris în mână)
Francisc:- Scrie că îi binecuvântez pe toți frații mei care sunt acum în Ordin şi pe aceia care vor intra până la sfârşitul lumii. Pentru că nu pot vorbi, din cauza slăbiciunii şi a durerilor bolii, pe scurt, fac cunoscut fraților mei voința mea prin aceste trei îndemnuri:
în amintirea binecuvântării mele şi acestui testament al meu, să se iubească între ei întotdeauna, să iubească şi să respecte întotdeauna pe doamna noastră, sfânta sărăcie, şi întotdeauna să .e credincioşi şi supuşi prelaților şi clericilor s.ntei maici Biserici.(iî binecuvântează apoi moare)
Bernard:-A căutat aşa mult să schimbe lumea…!
Filip:-Şi a reuşit,prin felul lui de viață a reuşit,acum nouă ne rămâne datoria să continuăm ce a început!
Petru:-Noi am avut nevoie de el pentru a ne întări credința,de a cum lumea are nevoie de noi,ordinal acesta trebuie să schimbe lumea în bine!
Toți cad în genunchi iar din partea stângă(sau dacă este posibil pe mijlocul sălii),apare o femeie săracă la îmbrăcăminte,care vine spre Francisc.Ajuns acolo,îl ia pe acesta de mână(acesta ridicându-se) şi pleacă împreună spre locul pe unde a venit urmat de ceilalți frați cu lumânările în mână.(în acest timp se cântă sau recită):
Doamne, fă din mine
un instrument al păcii tale:
Unde este ură, să aduc Iubire,
Unde este ofensă, să aduc Iertare,
Unde este dezbinare, să aduc Unire,
Unde este îndoială, să aduc Credință,
Unde este greşeală, să aduc Adevăr,
Unde este disperare, să aduc Speranță,
Unde este tristețe, să aduc Bucurie,
Unde este întuneric, să aduc Lumină.
Învățătorule, fă ca eu să nu caut
atât să .u consolat, cât să consolez,
Nu atât să .u înțeles, cât să înțeleg,
Nu atât să .u iubit, cât să iubesc.
Întrucât, astfel este:
dăruind, primim,
iertând, suntem iertați,
murind, înviem la Viața Veşnică.