| 
		poezii v3  | 
		Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
| 
		 | 
	
		
 | |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]()  | 
    
    
     | 
    |||||
| 
	
 
		  agonia ![]() 
 
■ Cenușăreasa desculță 
 Romanian Spell-Checker Contact  |     
    
 
 - - - 
      - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  2009-02-14 | | 
ea prefera cabernetul californian 
      eu rieslingul de jidvei se făcuse frig pe malul Tamisei rochia-n carouri îi tremura peste sânii străvezii până și rațele se plictisiseră de noi nici măcar nu ne sărutam încă cutia de jad o lăsase acasă pentru mai târziu luase doar brândușa să ne măsoare ziua până la ofilire - vreau să fim la înălțime să te sărut cu Londra la picioare - london eye - și dacă nu-mi place? - 45 de minute? - mai bine te sărut pe loc, just in case hanul era bătrân localnicii bănuitori budinca oribilă și ceaiul perfect totul era exact cât trebuie de englezesc ne-am sărutat până la sufocare excitați de indignarea oamenilor cumsecade din Kent șuvița-ncolăcită pe deget spunea ceva despre pădurea apropiată ne-am iubit turbați pe frunzele veștede și umede nenorocindu-i unica haină de blană răsuflăm amândoi răstigniți pe trupul celuilalt văd în ochii ei plumburiul plimbându-se printre crengi în timp ce burnița-mi mușcă ușor spinarea încă arcuită pe buturuga aceasta bătrână, plină de mușchi așează-te goală ești danaida mea o revoltă de alb într-un anotimp putred strâng frunzele lipite pe spatele tău sărutând urmele de pământ și frunzele ți le-aștern în poală acum voi sta un timp, așezat la picioarele tale cu bărbia pe genunchi, ai tăi, fierbinți un sărut fugar pe gambă o plimbare mână-n mână, dezbrăcați, cu frigul mușcând din sâni și din fese, printre copacii desfrunziți - am putea aduna ghindă -…și castane! - după un timp am reveni la haine le-am privi ca pe-o povară - ori ne-am iubi de scoarța unui copac! - ne-am adăposti amândoi sub haina de blană așteptând să ne treacă tristețea deja știm că vom pleca poate aș lungi momentul aprinzând un foc de vreascuri - eu ți-aș lua mâna și ți-aș așeza-o pe al șaselea simț - atunci am putea face din nou dragoste, hrăniți de flăcări, pe scoarța unui copac - numai atunci vei simți seva pulsând înăuntru! - numai atunci eram în două vieți altfel și asta ne va fi fost toată apropierea îngăduită de bietele noastre istorii 
  | 
    ||||||||
| 
		 | 
    
		 | 
    
		 | 
    
		 | 
    
		 | 
    
		 | 
    
		 | 
  |||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate