Mori de vânt

Morile de vânt confirmă teoria că universul se rotește... Amețeala care te cuprinde dacă privești acea mișcare de rotație permanentă îți oferă o stare de bine neanticipată, nebănuită, fiindcă – la urma urmei – ai în fața ta o... banală moară de vânt. Atât și nimic altceva. Vremea lui Don Quijote a trecut demult, bărbații nu mai sunt bântuiți nocturn de fantasme cu chip de Dulcinee, ci – eventual – de fetișcane care pozează libertin pentru tabloide de mare tiraj, așa că mă veți întreba ce naiba găsesc eu atât de interesant la o relicvă în mișcare a altor timpuri?
Mi-ar trebui prea multă vreme ca să vă răspund. Poate chiar o veșnicie... Și, chiar dacă cedez insistențelor încercând să formulez un răspuns concis, știu că voi fi obligat să trăiesc sentimentul profund al dezamăgirii celui neînțeles. Poate fi un univers – chiar miniatural - redus la două, cel mult trei vorbe? De ce se rotește pământul în jurul soarelui? Doar pentru că respectă o lege universală promulgată într-un parlament universal? Asemenea pământului resemnat într-o dublă mișcare de rotație, morile de vânt descriu ciclul perfect al vieții noastre, de la plus la minus infinit, cu singura deosebire că infinitul lor trebuie perceput în formă de cerc și nu ca o plictisitoare linie nesfârșită trasată de matematicienii lipsiți de fantezie...