poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-12-10 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Am îmbrățișat zorii zilei de vară.
Nimic nu se clintea încă pe fruntea palatelor. Apa era moartă. Taberele umbrelor nu părăseau drumul de pădure. Am umblat, trezind răsuflările vii și călduțe, iar nestematele îmi aruncară priviri și aripile se înălțară fără zgomot. Primul pas l-a făcut, pe poteca năpădită de raze proaspete și încă palide, o floare care-mi spuse cum o cheamă. I-am râs bălaiului Wasserfall ce se despletea printre brazi: după coama-i argintie, o recunoscui pe zeiță. Ridicai atunci vălurile, unul câte unul. Pe alee, scuturând brațele. Pe câmp, unde o dădui în vileag cocoșului. În marele oraș, alerga printre clopotnițe și domuri, iar eu, gonind ca un cerșetor pe cheiurile de marmoră, o fugăream. În partea de sus a drumului lângă un crâng de lauri, am împresurat-o cu vălurile adunate în urma ei și i-am simțit puțin trupul mătăhălos. Zorii și copilul se prăbușiră la poalele crângului. Când m-am trezit era amiază.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate