Este o zi frumoasa de vara. Soarele incalzeste tinuturile de pe valea Muresului cu razele sale puternice si intreaga natura pare sa se bucure de calmul care pluteste in aer.Din cand in cand se aud chemarile fazanilor si altor pasari care traiesc in aceste zone atat de bogate in vegetatie.
Ne aflam in partea de mijloc a podisului Transilvaniei. Muresul serpuieste lin, trecand in curgerea sa printre campurile cultivate cu porumb,grau,sfecla si altele,atat de necesare oamenilor care traiesc in aceste locuri.
Din apropierea apei un drum pietruit se abate din lunca si nerabdator parca sa ajunga mai repede unde si-a propus,porneste pieptis spre lantul de dealuri ce margineste lunca Muresului.Dupa ce urca in linie dreapta un timp,parca poticnindu-se,incepe sa faca curbe aproape de culmea dealului ca si cum ar avea nevoie de odihna la umbra puzderiei de arbusti printre care este nevoit sa-si faca loc.
Chiar in acest loc,un eventual martor,ar fi ramas socat.A inceput un vant usor, starnit parca din senin,trecand pe deasupra padurii din zare si in timp ce se apropia facea ca toate fiintele salbatice sa se infioare si sa-si ascunda puii in vegetatie ca si cum ar fi aparut un pradator.
Aerul tremura usor si pe neasteptate,in mijlocul drumului,se ivira doi oameni ciudati.Acestia erau imbracati cu pelerine de culoarea padurii,glugile acestora le acopereau capetele,iar in picioare aveau incaltate opinci,un fel de sandale traditionale pe care chiar si oamenii locului nu le mai purtau de multe zeci de ani.
-Uff!Sunt prea batran pentru a ma deplasa in acest fel! bombani cel ce parea intradevar a fi cel mai in varsta dintre cei doi.
Era un mosulet cu barba alba de inaltimea unui copil de 12-14 ani.Fata sa purta urmele trecerii timpului dar ochii negri dezminteau ceea ce spuneau ridurile.Avea o privire vie,iscoditoare si inteligenta.
-Eu ti-am propus,maestre Stejar,sa venim in zbor cu gastele salbatice! zise celalalt drumet, aranjandu-si pelerina.
-Desi oasele mele batrane nu mai suporta bine calatoria "DISAP",aceasta era cea mai potrivita metoda de a veni. Stii bine ca misiunea noastra este prea importanta pentru a risca sa fim descoperiti de dusmani,ii spuse blajin batranul tovarasului sau.
Acesta, desi ca inaltime era aproximativ la fel ca si cel pe care il numise maestru, se deosebea in primul rand prin robustetea fizicului sau. Era un om in deplina forma fizica, puternic si avea o privire hotarata, indrazneata.
-Acum incotro? intreba el.
-Nu mai ramane decat sa urmam acest drum pentru a trece dealul, raspunse Stejar.
Incepura mersul pentru a strabate ultima portiune de urcus. Batranul se sprijinea intr-un toiag cu un maner sculptat in forma de cap de cocor, in timp ce tanarul purta pe umar o desaga facuta din piele de iepure. In scurt timp iesira sus, pe deal, unde se oprira un timp sa-si traga respiratia.
In fata lor se deschidea o vale minunata, unde se impleteau armonios zonele in care se vedea mana omului cu portiuni parca neatinse de om, salbatice. Din dreapta lor incepea o padure care ocolea valea pe la capatul dinspre miazanoapte si se termina pe partea dinspre rasarit,ca si cum ar fi imbratisat tinutul si satul care era rasfirat pe mijlocul vaii.
-Aproape uitasem cat e de frumos aici, spuse Stejar. Sunt mai mult de optzeci de ani de cand nu am fost in aceste locuri.
-De pe vremea...? incepu tanarul.
-Da, Brad. Din timpul marii lupte a Cartii Spiridusilor,zise batranul oftand adanc.
Pornira la drum fiecare din ei cufundat in propriile sale ganduri. In timp ce Brad se gandea la frumoasa Tisa pe care o lasa-se sa il astepte acasa, in capul lui Stejar navalisera amintirile din marea lupta a tineretilor sale.In aceste zone s-au dus lupte aprige intre armatele binelui si creaturile intunericului, pe care se parea ca au reusit sa le infranga definitiv. Dar in ultima vreme raul incepea sa-si faca din nou simtita puterea si era nevoie ca toate popoarele traitoare pe aceste meleaguri sa se uneasca pentru a izbandi.
-Trebuie sa trecem de cealalta parte a vaii, zise Stejar,alungand gandurile neplacute care ii bazaiau in cap. Acolo sus pe culme trebuie sa ajungem,ii arata el lui Brad.
Partea estica a vaii era asemanatoare coastelor unui animal urias,culcat intr-o rana. Era un povarnis destul de abrupt si Brad se uita cu coada ochiului la maestrul sau, ingrijorat de efortul care va urma.
-Maestre, nu era mai bine sa folosim "DISAP" pentru a ajunge direct pe deal, unde avem treaba?
-Ma tem ca nu este posibil, dragul meu ucenic. Precum banuiesti, intreaga vale este protejata prin vrajile scut. Acestea nu permit "DISAP"-ul din motive de aparare, asa ca riscam foarte mult daca incercam acest lucru.
In timp ce vorbeau au parasit drumul pietruit, strajuit pe ambele parti de plopi inalti si s-au indreptat spre baza coastelor. Din loc in loc se vedeau pe camp tarani la munci agricole care isi lasau pentru cateva clipe lucrul ca sa-i urmareasca cu privirea pe cei doi interesanti drumeti. Nu era ceva obisnuit de vazut in aceste locuri, astfel de omuleti cu pelerinele lor.
-Brad, acopera-ti capul cu gluga, spuse Stejar. Nu crezi ca suntem destul de ciudati pentru acesti tarani si daca nu ne vad urechile?
Tanarul se grabi sa-si traga pe cap gluga. Nu se gandise ca urechile ascutite, specifice neamului sau de spiridus de padure,vor spori mirarea celor ce ii insoteau cu privirea.
Lasand in urma locurile cultivate,incepura urcusul pe coasta printre macesi,paducei si alti arbusti inarmati cu spini ascutiti care se agatau de hainele calatorilor nostri ca si cum ar fi vrut sa-i impiedice sa urce in teritoriul lor. Dupa multa cazna se oprira, obositi, sa se odihneasca o clipa.
-Maestre, hai sa levitam pana pe deal, spuse Brad, exasperat de aceasta lupta cu urcusul printre maracini. Doar noi nu suntem dusmani, ce ni se poate intampla?
-Nu imi place ca trebuie sa facem acest lucru dar sunt de acord cu tine, incuvinta Stejar.
Zicand aceste cuvinte ridica toiagul sau cu maciulie in forma de cap de cocor si il flutura intr-un anume fel. In acel moment unele forte invizibile ii ridica de pe pamant usor si ii poarta peste varfurile arbustilor spre coama dealului unde aterizara lin, in picioare.
-Ehei, e mult mai usor de urcat in acest fel, se entuziasma Brad, incercand sa topaie bucuros. Spre marea sa mirare nu putea sa-si miste picioarele ca si cum ar fi prins radacini.
-Ce se intampla, maestre? striga el intrigat.
-Se pare ca am declansat vrajile scut,zise calm maestrul Stejar.Si eu sunt imobilizat din cauza ca am folosit magia in zona protejata.
-Cine sunteti, fiinte magice? se auzi o voce patrunzatoare. In clipa imediat urmatoare in fata lor aparu un omulet foarte asemanator celor doi, imbracat insa in culori diferite. Purta o tunica cenusie peste care era incins cu un brau de culoare verde. Avea in mana un fel de toiag ce arata ca o radacina noduroasa si stramba.Totusi, din felul cum o tinea indreptata asupra celor doi, se vede ca era mai mult de atat.
-Vere Gorun, oare anii care au trecut peste noi sa ne fi schimbat atat de mult? Totusi eu te recunosc. Esti acelasi barbat alaturi de care am luptat in tinerete, cu care am fost umar la umar in marile lupte ce se povestesc acum la gura sobei.
-E posibil sa fi Stejar? Dovedeste-mi! zise Gorun, fara sa lase jos toiagul.
-Pot sa-ti spun ca batul ce-l indrepti asupra noastra e o radacina de arbore gorun fermecat care ti-a fost prelucrat de marii mesteri din vest, cu doua veri inainte de marea lupta a Cartii, cand noi umblam prin lume ca doi tineri fara griji.
-Dragul meu Stejar!izbucni omuletul in cenusiu, venind si strangandu-l in brate pe acesta mai sa-l sufoce. Iarta-ma pentru neincrederea mea dar ne vin zvonuri ca raul se misca iar, asa ca trebuie sa fim prevazatori. Ce mult ma bucur sa te vad! zise el cu lacrimi de fericire in ochi.
-Daca iti pare atat de bine poti incepe prin a ridica vrajile care ne tin picioarele legate ca sa ne putem bucura si noi pe masura!
-O, iarta-ma! bombani Gorun. Ridica ciudatul sau toiag si rosti ceva in barba, iar in acel moment cei doi isi simtira picioarele libere.
-Veniti prietenii mei, veniti la mine acasa ca sa va ospatez si sa-mi spuneti noutatile din lume. Dar toate la timpul lor. Veniti asadar!
Spunand acestea o luara pe dupa un damb.Imediat ce au trecut de el in fata ochilor le aparura mai multe coline care se integrau de minune in peisajul din jur. Erau de inaltimea unor case mari, de forma ovala, acoperite cu iarba. Brad se uita mirat fara sa-si dea seama ca acestea erau locuintele spiridusilor de deal, o ramura a neamului lor raspandit in toata Transilvania
Gorun se opri langa cea mai mare colina , ridica toiagul si rosti "LOCUINTA". In acea clipa in locul unde inainte era doar iarba aparu o usa de lemn destul de inalta ca sa permita micilor fiinte sa intre fara sa se aplece.


va urma