poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-09-08 | |
Buna informare
În fața luxosului sediu al unui partid politic, un politician face o manifestație de unul singur. Contrariat, președintele partidului iese în stradă să vadă ce se întâmplă. - Huo ! ... Uăăă ! strigă politicianul protestatar. - Domnule politician ! se răstește președintele partidului. - Da, domnule președinte, răspunde umil politicianul. - Ce-ai, dom’le, te-ai dilit ? - Nu ! - Păi, atunci, de ce urli ca bezmeticu’ în mijlocu’străzii. - Să vedeți ... - Ce să văd, îl întrerupe președintele partidului, vrei să faci partidu’ de râs, nu ți-e rușine. - Păi, nu-mi e rușine, că altfel nu mă mai făceam politician. - Aici ai dreptate. - Păi, da ... - Cum îți permiți, dom’le, ai înnebunit de tot, de astfel de manifestații iresponsabile sunt capabili debranșații. - Păi, eu ... - Să nu-mi spui că te-au debranșat la vilele pe care le ai. - Nu, nu m-au debranșat. - Atunci, ce te-a apucat, dom’le ? - Să vedeți, eu ... - Văd, da, văd că ai luat-o razna. - N-am luat-o razna, da’ să vedeți ... - Și numai în mijlocu’ străzii puteam să văd ? - A, nu, dar m-am gândit că-n politică una din formele de protest este ... - Ieșirea în stradă ? - Păi ... - Altfel nu puteai să protestezi, mai încet așa, veneai la mine, discutam. - Știți, eu nu sunt de acord sau mai bine zis sunt împotrivă. - Ești împotrivă ? - Da, sunt împotrivă și de aceea ... - Ai ieșit în stradă ! - Da ! - Gata ! Până aici, hai, mergem la mine în birou și faci acolo câte manifestații de protest vrei, nu în mijlocu’ străzii. E, s-a adunat și lume ca la urs. Politicianul intră cu capul plecat în urma președintelui partidului. Cei câțiva trecători care se opriseră să asiste la spectacol pleacă dezamăgiți că manifestația de protest s-a terminat prea repede. Cei doi politiceni ajung în birou. - Stai jos ! se răstește președintele partidului. - Stau ! - Zi ! ... Ce te-a apucat ? - Sunt împotrivă ! - Asta mi-ai mai spus. Împotriva a ce ? - Domnule președinte al partidului nostru vă informez pe această cale că eu, un membru marcant al partidului nostru, sunt împotriva aderării țării noastre la UE. - Ce face ? - Da ! - Te-ai turbat, tu n-ai auzit că deja suntem aderați ? - Ba am auzit dar eu tot împotrivă sunt. - Chiar că ai înebunit de tot. - De ce ?! - Cum, de ce, nu numai că te-a apucat manifestația de protest în stradă ca lihniții și debranșații, da’ acu’ mai ești și împotriva aderării. - Păi, da, sunt împotrivă. - Auzi, pot să te întreb și eu de ce ? - De ce, ce ? - Nu fă pe tâmpitu’ ! - Păi ... - De ce ești împotriva aderării ? - Să vă explic. - Ia explică, dom’le, că sunt tare curios. - De ce sunteți curios ? - Pentru că toată lumea e pentru și de nicăieri a răsărit unu’ împotrivă. Unde mai pui că-i și politician, tocmai unu’ din cei care ar trebui să se bucure cel mai tare. Decât dacă n-ai înebunit cumva între timp ? - Am înebunit de disperare, da. - Domnule politician, cred că dumneata ai probleme de personalitate. - Eu, de ce ? - Dom’le, dumneata vorbești ca un debranșat care după ce a stat două zile la coadă la medicamente compensate a fost anunțat de către farmacistă că s-au terminat medicamentele. - Păi, să vedeți ... - Vino-ți, dom’le, în fire, dumneata ești politician și încă unul marcant al partidului nostru, ai vile, ai mașini de lux. - Păi, tocmai de-aia. - Tocmai de-aia, ce ?! - Ce mă fac dacă intrăm în UE ? - Cum ce te faci, dom’le, îți faci mai multe vile, mai multe mașini de lux, va fi mai bine pentru toți. - Cum să fie mai bine, va fi mai rău. - Cum să fie mai rău ? strigă disperat președintele partidului. - Păi, da ! - Ce, păi, da ? - Eu am văzut la televizor când s-a spus că UE ne-a trasat sarcină s-o lăsăm mai moale cu corupția. - Foarte bine ! - Cum foarte bine, domnule președinte al partidului nostru ? - Foarte bine, că oricum mai moale decât era treaba cu corupția n-aveam cât s-o mai înmuiem. - Păi, domnule președinte, eu ce mă fac ? - Cum adică, dom’le, că nu-nțeleg ? - Să vă dau un exemplu, uite, dacă banii plătiți de populație pentru drumuri ... - Așa ?! - Ajung la drumuri ! - Așa, și ? - Și se face și autostrada, aia, spre Constanța ? - Păi, de-aia intrăm și ne aderăm, ca să terminăm și noi autostrada la care ne chinuim, în curând se fac douăzeci de ani, de când n-o mai terminăm. - Păi, și eu ce fac ? - Ce mă înebunești atât, ce treabă ai dumneata cu autostrada ? - N-am nici o treabă cu autostrada. - Atunci ?! - Eu ce mă fac ? - Cum adică ce te faci ? - Dacă banii din taxele de drum ... - Așa ?! - Se duc la facerea autostrazii, adică la drumuri ... - Așa ?! - Eu din ce bani îmi mai iau mașini de lux ? - Stai, dom’le, liniștit ! - Cum să stau liniștit, nu pot să stau liniștit. Dacă banii plătiți la sănătate ajung la spitale și la medicamente ... - Așa ?! - Ce, așa, eu din ce bani mă mai duc în concedii, în insule, la hoteluri de lux ? - Stai, dom’le, liniștit ! - Cum să stau liniștit că ... - Stai să-ți explic. - Să-mi explicați ? - Da ! - Ce să-mi explicați domnule președinte al partidului nostru ? - Dom’le, să-ți explic cum facem când intrăm în UE. - E, cum facem ? - În UE ... - Așa ?! - Conducerea UE se face de fiecare membru, prin rotație. - A, ca rotația cadrelor. - Exact ! - Și ce dacă ? - Cum, dom’le, și ce dacă ? - Păi ?! - Dacă ajungem la conducereea UE ... - Așa ?! - Toți banii de la drumuri pentru autostrăzile din Anglia, Germania, Franța, și ăia au autostrăzi, nu glumă. - Așa ! - Vom avea accces la ei. - Ura ! - Toți banii din sănătate din Anglia, Germania, Franța ... - Așa ?! - Vom avea acces la ei. - Ura ! - Ai văzut, domnu’ politician, dumneata, un politician, și nu vroiai în UE. - Păi, da, da’ ... - Da, ce ? - Păi, nu spuneau la televizor că UE a zis cu corupția, că hau, că miau. - Dom’le, parcă ai fi politician de ieri, auzi. - De ce, domnu’ președinte al partidului nostru ?! - Dom’le, n-ai văzut că deși nu prea am rezolvat nici una din normele impuse de UE pentru aderare ... - Așa ?! - Ne-au aderat forțat. - Cum adică forțat ? - Păi, au zis că dacă nu rezolvăm cu corupția, cu alea, cu așa mai departe, nu ne aderăm. - Păi, da ! - Și, deși, noi n-am făcut nimic, ei, tot ne-au aderat. - Așa, și ?! - Dom’le, înainte de aderare, UE ne-a dat bani ? - Bine-nțeles ! Și înainte de aderare UE ne-a dat bani pentru a putea atinge anumite standarde ... - Bine ! De exemplu, că tot ai vorbit de autostrada spre Constanța. - Așa ?! - Ne-a dat UE bani pentru infrastructură ? - Ne-a dat ! - Dar a venit vreodată cineva de la UE, aia care ne-a dat banii, să verifice ce s-a realizat cu acei bani ? - Păi, nu prea, răspunde politicianul cu glas stins. - Am impresia că anu’ trecut, nu știu exact, s-a înființat o comisie, sau ce-o fi aia, care să verifice ce se face cu banii, de ochii lumii, că de verificat nu s-a verificat nimic. - A, păi, e bine. - Cum să fie bine ! se răstește președintele partidului. - Păi, da, că lupta împotriva corupției. - Ce luptă, de mai bine de cinsprezece ani pompezi bani în est, niciodată nu verifici dacă s-a realizat ce s-a spus că se va face cu acei bani și dumneata vorbești de lupta împotriva, cui ... a corupției. - Domule președinte al partidului nostru, da’ ce le trebuia ălora din UE să ne integreze pe noi ? - Domnule politician marcant al partidului nostru, să vă explic. - Explicați-mi ! - Așa, dacă, să zicem în Anglia, un politician fură ... să zicem o plută, nu zic un vapor sau un șlep, nici măcar o barcă. - Așa ?! - Îl leagă Scotland Yard-ul, de nu se vede. - Aoleo ! - Păi, ce crezi că ăia se joacă. - Aoleo ! ... Păi, mie nu-mi convine. - Iar ai început, dom’le ! - Domnule președinte al partidului nostru, dacă eu aici, ca omu’, mi-am tras și eu o mașină de lux. - E, ce-i ? - Dacă mă anchetează Scotland Yard-ul, că suntem aderați ? - Stai, dom’le, liniștit ! - Păi ... - Domnule politician, tocmai din acest motiv ne-au aderat, așa, chiar nepregătiți. - De ce ? - Scotland Yard-ul n-are jurisdicție decât la ei. - A ?! - Acestea sunt marile manevre politicianiste, moderne. - Care ? - Politicienii de la ei, ne dau nouă fonduri, mai ales nerambursabile. - Așa ?! - E, cum se face asta. - Cum ? - Toți, adică cetățenii, plătesc taxe. - Foarte bine ! - Din aceste taxe, UE dă împrumuturi neramburasabile cui trebuie, adică unora, anume. Iar lumea stă liniștită pentru că li-se spune la televizor că UE dă bani, toți așteptă să primească și ei vreodată ceva, între timp cotizează și bine-nțeles banii îi vor primii numai cine trebuie. - Așa, da’ n-am înțeles nimic. - Adică îți dă banii și nimeni niciodată nu ți mai cere înapoi și nici nu te întreabă ce-ai făcut cu banii. Nimeni nu vine să te întrebe dacă ai reparat spitalu’ pe care ai zis că-l repari dacă iei banii. - Chiar nimeni ? - Nu ți-am spus că Scotland Yard-ul n-are jurisdicție decât la ei, nu și la noi. - Deci, dacă un politician de la ei ia bani, îl anchetează Scotland Yard-u’ de al ei ? - Da, și a cam îmbulinat-o. - Dar dacă un politician de la ei împarte niște fonduri nerambursabile la noi, cu ai noștrii, cine anchtează ? - Ai noștrii ! - Ai noștrii, ăia care au rezolvat dosarele cu băncile care s-au închis, care au rezolvat dosare ca flota, combinate siderurgice, rafinării și alte afacerii de succes ? - Chiar ei ! - A, păi, treaba e ca și rezolvată. - Îți dai seama, domnule politician, ce viitor roz ni-se deschide în față. - Deci, de-aia s-au zbătut politicienii de la ei să ne integreze și pe noi. - Da, ca să ne dea împrumuturi nerambursabile, fonduri de care nu mai întreabă nimeni, îi împarți și-i cheltuiești cum vrei. - Chiar nimeni nu mai întreabă ? - Ani de zile nu s-a făcut mai nimic la autostrada spre Constanța, nu s-au reparat nici școlii, nici spitale și n-a venit nimeni să întrebe nimic, unde-s fondurile pe care ei le-au dat pentru infrastructură, spitale, școli. Mai mult, ne lăudau și ne spuneau ce progrese am făcut. Ba chiar, au venit comisari la noi să ne spună ce progrese am făcut în lupta împoriva corupției și ce bine trăim, că noi eram proștii și nu știam ce bine trăim, trebuia să vină ăia de la UE să ne explice cât de bine trăim. Ani de zile nici măcar unul din câți parlamentari sunt în parlamentu’, ăla, al Europei sau dintre politicienii țărilor membre UE, din ai căror banii ne-au dat nouă fonduri, ani de zile, nici măcar unul singur n-a venit să vadă ce s-a făcut cu banii lor, nu ți-se pare cel puțin ciudat. - Chiar așa, de ce n-a venit nimeni să se intereseze de bani ? - Þi-am explicat, i-au împărțit cu ai noștrii, iar de anchetat, unde oare au dispărut banii, anchetează doar ai noștrii. - Asta-i foarte bine ! - Bine-nțeles că-i bine, aici banii dispar ca într-o gaură neagră ! - Toată lumea-i fericită ? - Absolut toată lumea ! - Chiar absolut toată lumea ? - Păi, da, lumea de la ei, din Anglia să zicem, câți dintre englezi știu că din taxele plătite de ei, din care ne-au dat nouă fonduri UE, nu s-a reparat nici un spital. - Nimeni nu știe. - Anchetează Scotland Yard-ul unde au dispărut banii ? - Nu, că n-are jurisdicție. - Câți politicieni din UE și-au mai făcut vile luxoase, fără să-i ancheteze nimeni la ei, că doar fondurile au plecat spre noi, gaura neagră, legal ? - Toți ! - Câtă lume e fericită la noi că se dau fonduri UE, chiar dacă ei nu o să beneficieze niciodată de pe urma acelor fonduri ? - Toți ! - Câți politicieni de la noi și-au mai făcut vile luxoase și au rezolvat dosarele fondurilor UE așa cum au rezolvat și dosarele flota, SAFI și altele de același calibru ? - Toți ! - Ai văzut, domnule politician, de ce i-a apucat dragostea de noi pe politicienii din UE, ai văzut de ce numai puteau ei de doru’ nostru. - Da, păi, la noi lupta anticorupție a atins cele mai înalte culmi. - Îți dai seama ce bine, cât de bine o să fie de acum în colo ? - Extraordinar ! Nici nu-mi pot imagina, o să fie atât de bine și cu atât de mulți bani că realitatea depășește capacitatea imaginației mele. - Vezi, dom’le, o să fie foarte bine. - Da, foarte bine ! - Și pe dumneata te apucaseră pandaliile în mijlocu’ străzii, erai împotriva aderării. - Domnule președinte al partidului nostru, vă rog frumos să mă iertați, promit că n-o să se mai întâmple. - Să faci așa ceva, manifestații de protest în mijlocu’ străzii. - Vă rog să mă iertați. - Ai văzut, dom’le, politician, și nu vroiai în UE. - E, dacă nu eram bine informat ! |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate