Valea Frumoasă

Nu știu dacă cineva a încercat să descrie această Vale, zisă Frumoasă, care există concomitent în mai multe locuri. Una, conform spuselor unor oameni frumoși la chip și la suflet se află la Cobâlea, Șoldănești. Este adevărat că prin acele locuri mai este și Valea Flămânzii, Cristinei, a Merilor etc.
Altă vale frumoasă o găsim la Trinca, Edineț, iar pe a treia o putem admira chiar în capitală.
Aceasta are și o stradă – Frumoasa, bineânțeles. Numai că nu toți locuitorii de pe această stradă sunt și frumoși!
Fănache, bunăoară, îmblă încotoșmănat și iarna și primăvara. Figura lui este lesne de cunoscut; este greoi și gras, are față înflorată, favoriți tufoși și musteți răsucite, dar pe lângă aceste podoabe, natura, miloasă cum este ea, i-a dat niște ochi frumoși, iscoditori și o voce puternică.
Cum, când a sosit în capitală nimeni nu-și amintește, cert însă e că el a rămas a fi expresia fiziologiei provincialului.
Interesant este și faptul că numele i se trage de la prenumele Ștefan. Adică de la Ștefan s-au răspândit formele: Ștefa, Ștefănel, Ștefănică, Fănică, Fănache etc.
Să înțelegem oare că acest capitol va insera numele dragi de la litera F până la Ș cu Șerban și Ștefan? Totul este posibil, așa că intrați, vă rog, și în Valea Frumoasă!
F.
Nume dragi: Felicia, Fevronia, Filaret, Filip, Francesca, Florentina, Florin, Fulga, Fulguța.
Nume de localități: Fetița, Florești, Floreni, Flutura, Frasin, Frumușica.
Dacă despre satul Fetița din componența comunei Albina, raionul Cimișlia am scris câteva rânduri în volumul 6 Localitățile Republicii Moldova, Chișinău-2006, despre Felicia nu m-am încumetat încă să spun nici un cuvințel. Fiindcă, deși prenumele Felicia și Felix, moderne, reproduc numele latine Felicia și Felix, provenite din adjectivul latin felix, felicis „fericit”, încă nu am întâlnit nici un purtător al acestor nume care să afirme cu fermitate că este fericit.
Fiind purtate de martiri și martire romane, numele se răspândesc prin calendar în țările apusene, dar și prin cunoașterea semnificației lor de către vorbitorii limbior romanice, care înțelegeau valoarea de bun augur al acestor prenume. La români au fost împrumutate pe cale cultă din antroponimia apuseană. Un personaj cunoscut în literatura română este Felix din romanul lui Georghe Călinescu, Enigma
Otiliei.
Eu încă mai am să descifrez „enigma” Florentinei Bodnari, a unor Felicii mai mult sau mai puțin fericite și chiar Melanii – Melania Doruc, care nu are nimic comun cu grecescul „negricios” de la care provine numele.
Florin Halagian antrenorul a fost dascălul unuia dintre cei mai cunoscuți dintre elevii săi - Nicolae Dobrin, unul dintre cei mai mari fotbaliști al tuturor timpurilor. Iar Florian Silișteanu, argeșeanul a venit la Chișinău să „vândă pământ nicăieri”, dar la urmă a dăruit celor prezenți la biblioteca publică „Onisifor Ghibu” câte o carte de-a dumisale și chiar a unor colegi ca Dumitru Augustin Doman, din care se poate de aflat multe despre „moartea noastră cea de toate ziele” dar și despre ardumaș, ascultări și despre înfrugurări numelui. Autorul argeșean afirmă în una din poeziile sale „de bună voie...”
Unele case sunt pe dreapta
În orașul acesta însă, pământul cu uși și ferestre se află pe stânga
Ca o inimă
Ca o inimă
Ca o inimă
Câinele mușcă din drum
Prin sângele mez trece o salvare cu sirena pornită
Muncitorii cu zorile dărâmă o casă
Cât o inimă
Cât o inimă
Cât o inimă
Unele zile încep numărate
În orașul acesta însă numai femeia știe rostul cifrelor
până la unu/ până la mine/ până la unu
- Fiți vă rog amabil pe care parte a drumului trece Dumnezeu când se întoarce acasă?
- Nu știm, noi locuim în partea cealaltă!

Fevronia
Prenumele Fevronia reproduce numele grecesc Febronia (Fevronia) provenit de la adjectivul latin februus „purificator”. Romanii aveau o sărbătoare specială consacrată purificării, care avea loc la 15 februarie și se numea Lupercalii. Prin filiera greco-slavă, în forma Fevronia, prenumele pătrunde la români, fiind atestat în documente din sec. XV-lea; Fevronia stareță (1453).
Deși nu e prea răspândit, păstrat mai ales în mediul eclesiastic, Fevronia se menține în uz până azi. Pe bunica mea, printre altele, o chema Fevronia Vieru.



Filip
Prenumele Filip provine de la numele grecesc Philippos, fiind unul foarte vechi și răspândit în Grecia antică. De la greci prenumele Filip a pătruns la toate popoarele europene, și chiar la unele caucaziene. Poposind în vara acestui an la Varna, Bulgaria, am aflat că Filip Kirkorov s-a născut acolo, numai că nu este de etnie bulgară, ci armeană, părinții lui fiind impuși să-și modifice numele de familie din Kirkarean în Kirkorov.
În perioada contemporană se menține în circulație, ca prenume și ca nume de familie, cu formele: Filip, (Iulian Filip), Filipaș, Filipescu etc.



Numele Francesca și Fulga sau Fulguța sunt creații românești.
La Chișinău, o mamă cu numele Rodica, și-a numit fiica Francesca. Numele dat place și bunicăi Veronica Sudacevschi-Pașa. Iar Fulga a apărut de la început în poemul lui Vasile Alecsandri Dan, căpitan de plai, în care frumoasa, gingașa și viteaza Fulga i-a imprimat prenumelui valoarea de bun augur, fapt ce a contribuit la popularizarea prenumelui Fulga și a derivatului Fulguța.
Alt nume drag ar fi Florentina, care tot de la floarea frumoasă, probabil, că vine. Ca și Florentin sau Florian...



G.
Nume dragi: Galina, Grigore, Gabriel, Gurie, Glebus...
Nume topice dragi: Ghidighici, Ghidirim, Ghindești, Giurgiulești, Glingeni, Grădinița, Grinăuți, Gura Căinarului etc.
Prenumele Galina provenit din grecescul Galene, are la bază adjectivul galenios „liniștit, senin, calm”. Aceste calități le are din plin doamna Galina Cunișecu, mamă a patru fete, una mai frumoasă decât alta: Liza, Maria, Marcela,Paula. Prin calendar, numele grecesc a pătruns la slavi, căpătând răspândire la bulgari și la ruși. De la aceste popoare el ajunge și la români, (Galina Furdui), devenind foarte frecvent cu derivatul Galea.

Galina Furdui cu „Albul” ce „luminează” „pagina albă”

Nu pot afirma cu certitudine că pe parcursul a mai multor ani i-am urmărit lucrările poetei Galina Furdui cu un interes sporit, fiindcă abia de vreo cinci ani am început să o văd. Cu părere de rău, abia când am început s-o văd și pe Galina Furdui l-am descoperit și pe poetul Nichita Stănescu, care exista demult, însă lumina lui astrală abia acum a ajuns până la inima mea.
Deja de vreo trei ani caut să pătrund în esența ideilor abordate, încerc să descifrez metaforele. Pentru că, cum s-a exprimat criticul literar Ion Ciocanu, majoritatea poeziilor Galinei Furdui sunt meditații, unele neîndoielnic adânci, asupra vieții cu tentă filosofică aproape constantă. Ca om erudit și inteligent o cunosc pe Galina Furdui de când lucram la radioteleviziune, dar ca poetă o recunosc de la volumul Spre Þărmul al șaptelea, 2003.,Târgoviște.
Deși, din multele volume de versuri editate până în prezent mai este încă un titlu care o reprezintă pe Galina Furdui cel mai deplin și mai pregnant ca personalitate lirică marcantă. Acesta e „Întoarcerea în Marele Volum”(București,1998).
La editura Pontos în anul 204 și-a editat și ea un volumaș mic întitulat ALBZBURÃTOR. Criticul Tudor Palladi i-a făcut o prefață. Cartea are trei capitole. Nu o voi disseca așa ca Tudor Palladi, ci doar voi menționa că poeta se impune prin sine și prin arta ei, grație puterii divine a vocației. Iar „albul” ei, adică dalbul, o face visătoare, dar și mânuitoare fidelă a culorilor preferate. Cred că una din culori este cea galbenă sau albastră. Ca numele...

Grigore

Logic, ar fi să încep depănatul firului de la Grigore Ureche, cronicarul care a pus bazele istoriografiei în Moldova, ca în cele din urmă să ajung și la unul dintre unchii mei – Grigore Vieru, dar nu acel Grigore, poet al verbului matern, cântăreț și tribun, ci la simplul Grigore Vieru, care a fost un țăran voinic și arțăgos la beție și la brambureală, că au fost de toate. Dar, popasul meu este făcut totuși la Grigore Vieru, născut în comuna Pererita (situată pe malul Prutului), a județului Hotin (astăzi Edineț, Republica Moldova), într-o familie de țărani. A avut o soră, Sofia, și încă două surori care au murit de mici. Rămas de două ori orfan de tată (tatăl lui a murit pe când avea doar un anișor, iar cel vitreg a decedat pe front în 1945), băiatul a trăit o copilărie plină de privațiuni: războiul, foametea din 1947 și-au lăsat amprenta pe caracterul viitorului poet și scriitor. Acest început de biografie este cunoscut aproape fiecărui copil, elev la școală sau liceu.
Eu însă doresc să fac niște creionări sugestive și expresive la portretul poetului, publicistului și compozitorului care incarnează prin lirica sa dragostea față de Patrie, mamă, casă părintească, fiind foarte binevenit în capitolul Valea Frumoasă.
Purtător al prenumelui Grigore (forma veche Grigorie) reproduce numele grecesc Gregorios, având semnificația de „treaz, veghetor, cu mintea trează, activ”. Anume așa îl cunoaștem noi pe Grigore Vieru începând cu perioada mișcării naționale pentru adoptarea alfabetului latin, a recunoașterii identității române a basarebenilor și a luptei pentru independența statului. De atunci, dar și mai de demult, Grigore Vieru s-a situat pe pozițiile avangardei intelectualității. Primul text poetic postbelic tipărit în Basarabia cu grafie latină a fost semnat de Gr. Vieru, în 1988, și publicat în „Literatura și Arta”.
În 1989, poetul a fost ales deputat al poporului (din URSS). De atunci, probabil și pentru totdeauna, el a rămas al poporului, chiar dacă nu mai există URSS.
Activitatea lui scriitoricească a fost susținută de cea publicistică, discursurile lui Grigore Vieru, amintesc de discursurile marilor filosofi din Grecia antică, astfel îndreptățindu-și pe deplin numele său de origine greacă. Nu întâmplător a editat și o carte intitulată Numele tău. Iar volumele: Izvorul și clipa (1991), Curățirea fântânii (1993), Văd și mărturisesc (1996), Acum și în veac (1997), Strigat-am către tine (2002) și altele dezvoltă tematica ce-l definește pe poet: patria, mama, dragostea, universul miraculos al copilăriei.
Academia Română l-a propus pe Grigore Vieru pentru Premiul Nobel pentru pace. Dar cum și premiile Nobel se dau unor anumite personalități din anumite țări, premiul l-a ocolit. Nu l-au ocolit însă pe poet regretații cântăreți Ion și Doina Aldea-Teodorovici, Dumitru Blajinu, poetul Adrian Păunescu și Mama.
În ziua în care a murit mama, a murit în ochii lui întregul Univers, spunea el în 1982. Poetul, Grigore Vieru, ca nimeni altul, a evocat întreaga făptură a măicuței, frumoasă, trudită, iubitoare, gata mereu de sacrificiu, după cum denotă titlurile: Făptura mamei, Chipul tău, mamă, Buzele mamei, Părul mamei, Tăcerea mamei, Steaua mamei...
Mai pe scurt, Grigore Vieru, „poetul cu lira în lacrimi” (Eugen Simion), „a sacrilizat copilăria, maternitatea, lucrurile simple ca și suferința” (Mihai Cimpoi).
Numele Grigore este foarte popular. Despre popularitatea acestui nume vorbește și zicătoarea „vrei, nu vrei, bea, Grigore, aghiazmă”.