- E greu de presupus că nu ar exista o recompensă a zilelor pe care le trăim. Nu te oprește nimeni și nimic să te gândești la ceva, sau să schimbi câteva vorbe înainte de a adormi. Se cuvenea să schimbăm câteva vorbe, să facem un plan, să ne povestim viața, sau să ne-o închipuim?
- Ar fi fost inutil, inuman chiar. Proiectul era deja făcut. Ia gândește-te cât de plin de sensul vieții a fost. Urma numai să-i dăm de cap. Au fost extraordinar de buni cu noi. Ne-au pregătit tabla de șah pe care să ne mișcăm, ne-au lăsat să ne descurcăm, ne-au dat de înțeles ce mișcări să facem, apoi ne-au trimis la culcare, punându-ne să visăm, fără să ne deranjeze.
- Un pat etern?
- Cam așa ceva!
- Morning plan!?
- Ne schimbăm încălțările între noi – mi le dai pe ale tale, tu le iei pe ale mele.
- Și plecăm dealungul – unul încolo, altul în sensul opus.
- Adică ei or să facă de patru ori drumul ăsta de la cap la coadă, iar noi numai câte o jumătate de drum?
- Merită!