my lord, pain este chestia aceea ciudată, din care ne hrănim zilnic, întinsă agale pe felia de pâine, când percepem solstițiul din fiecare om, scurs haotic, printre meridianele lui invizibile.

chiar dacă nu înțelegi, eu nu îți repet, fiindcă te prefer așa, surd la chestia asta ciudată. prefer să rămâi în camera ovală, fără nicio fereastră spre patima lumii, doar tu și un perete semi-transparent. eu să te privesc în taină, să nu îți tulbur cina, să nu ating centrele de lumină din care îți naști secundele.

te întreb, iar și iar, când vei adormi, când să îți trezesc inima în alt anotimp fără această agonie din care ne hrănim. tu din mine, eu din tine. și așa mai departe.

***

my lord, pain e atunci când dimineața e întărâtată ca un câine turbat. asculți zgomotul infernal dinăuntrul tuturor? dar să taci. în continuare. să mă scurg prin clepsidra asta conștient. maladiv. fac parte din același tablou. pe o parte și pe alta a mării. în globulele ei cenușii.

chiar dacă nu înțelegi, eu nu îți repet. rămân acolo unde nici vântul nu mă întrerupe. înconjor pământul fosforescent.

fără alte întrebări mă scurg.

***

my lord...