1.

O fomeie trecu pe drum. Căldura amiezii îi trimisă pe toți la odihnă. Un câine schilod tot chelălăie însetat șî uitat legat undeva într-una din miile de bătături prăfoase. De fo câțiva ani tăiară șî perdeaua de la deal, scoasără șî via, șî pomii de la stațiune. Acu mai rămasă o bucată goală de câmp peste care obișnuim să trecem când ne ducem la baie la canal sau cu baba la lâon de dat la rață. Dincolo de câmp se întinde nesfârșirea. În partea ailaltă mergi o vreme șî ajungi la Dunăre. Noaptea se văd luminițele de pe dealurile îndepărtate ale bulgarilor. Ieri muri un pui de curcă. Îl luai să mă joc cu el. Îl car cu mine peste tot. E noua mea jucărie de suflet.

2.

Puiul meu de curcă mort… Unde e puiul meu de curcă mort?… Mirosea urât, mamaie, l-am aruncat… Puiul meu de curcă mort… Taci cu mama, că mergem la chișoc.
La chioșc deja se îngrămădi lumea. Nu se știe care-i primul șî care ultimul. Obloanele sînt încă trase. Nu e departe până acolo, dar dacă nu ajungi la timp nu mai apuci înghețată din-aia roz la pahar șî linguriță. Ne veni șî nouă rândul.
Tanti Milica, nu aveți și pui de curcă morți de vânzare?

3.

Plouă mult. Tunetele ne treziră pe toți. Mi-e frică de ele. Plouă șî nu se mai termină. Pereții sunt de chirpici. Parcă ar fi de carton. Căzu o bucată mare din tavan. Plouă prin păier șî nu mai contenește. Hai, mamaie, culcă-te la loc, că vedem noi ce-i facem. Tunetele se-aud în depărtare. Un vânt ca o neliniște scutură cu putere plopii de la stațiune. Spre ziuă pisica se încolăci la picioarele noastre.