Hoteluri pline

La recepția unui hotel de pe litoral se prezintă un turist.
- Bună ziua ! salută acesta respectuos.
- Doriți ceva ? întreabă plictisit recepționerul.
- Păi, o cameră.
- Du-te, dom’le, de aici, îl repede recepționerul.
- Nu vă supărați, insistă turistul, am venit și eu pe litoral și vreau să stau la un hotel la mare. Vroiam să vă întreb cât costă o cameră la hotelu’ dumneavoastră, ca să știu dacă îmi permit să locuiesc aici câteva zile.
- Băi nene, mata ai televizor ?
- Am ! răspunde nedumerit turistul.
- Și te uiți la televizor ?
- Păi, dacă am, mă uit.
- Și n-ai văzut când îți arată la televizor că toate hotelurile sunt pline ?
- Ba, am văzut ...
- Păi, daca-i văzut, ce mai cauți, hai, dăi drumu’.
- La ce să dau drumu’ ?!
- La mers, tai-o !
- Stai, dom’le ! se supără turistul.
- Eu, stau ! îl liniștește recepționerul.
- Eu am văzut la televizor ...
Prin holul hotelului trece un bărbat între două vârste însoțit de trei domnișoare.
- Trăiți, sare recepționerul, dom’ judecător, trăiți !
Turistul se uită uimit după cel care traversează holul și îl întrebă pe recepționer.
- E judecător ?
- Da, băiat valabil, știi cum sare cu banu’.
- Da’ are familie mare.
- Ce familie, dom’le ?
- Păi, n-ai văzut ...
- Ce să văd, se răstește recepținoreul.
- Are trei fete.
- Alea nu-s fetele lui.
- A, nu ! se lămurește turistul.
- Hai, dom’le, tai-o, ți-am spus, e plin.
- Hotelu’ e plin ?
- Cum ți-a arătat și la televizor, e plin, dacă te uitai la televizor vedeai că-i plin și numai băteai drumu’ până aici.
- Da, dom’le, da’ măcar o cămăruță, acolo, insistă turistul.
- Ce cămăruță, aici n-avem cămăruțe, hotelurile-s pentru ăia care au valize cu bani, nu pentru ăia care caută cămăruțe.
În hol coboară un bătrân sprijinit de două domnișoare. Cum îl vede, recepționerul sare să-l salute.
- Trăiți, domnu’ politician, trăiți domnu’ politician, trăiți, domnu’ politician !
- E politician ? întreabă în șoaptă turistul.
- Da, parlamentar.
- A, parlamentar. Și e la tratament ?
- Ce tratament ?
- Păi, pe litoral, cu asistentele ...
- Asistente, da, dar nu medicale, îl lămurește recepționerul.
- Da, văd că e lume dar ...
- Băi, ne lași !
- Totuși, chiar așa, nu se eliberează nici o cameră ?
- Băi nene, oamenii de succes și mai ales cinstiți, când vin la mare numai pleacă, că ei doar muncesc pentru bani, cum se deschide sezonu’, ei, hop, pe litoral și stau până se închide sezonu’.
- Dom’le, da’ muncesc nu glumă.
- Bine-nțeles, toți ăia cu averi au făcut banii cu sudoarea frunții.
- Și nu pleacă nici unu’ acasă ?
- Nu, la noi e full.
- E full ?!
- Da !
- Ce-i aia ?
- Adică-i ... full.
- Eu am mai auzit cuvântu’ ăsta, da’ m-am uitat în dicționar și nu l-am găsit.
- Cum, bă, n-ai găsit cuvântu’-n dicționar ?
- Nu, o fi vreun cuvânt străin.
- Cuvânt străin ?!
- Da !
- Ia auzi, dom’le, vorbeam limbi străine și eu nu știam.
- Păi, la hotel, la recepție, nu trebuie să vorbiți multe limbi străine ?
- Ãhă, pe vremea comuniștilor, da, acum că-i libertate, poți ocupa orice funcție, nu contează ce ești în stare să faci, trebuie să cunoști pe cine trebuie.
- Și la dumneavoastră în hotel nu sunt turiști străini ?
- Vai, la noi în hotel sunt foarte mulți turiști străini.
Prin holul hotelului trece o doamnă grasă.
- Uitați, îi arată recepționerul turistului, doamna e de la Frankfurt.
- Doamna e de la Frankfurt ?!
- Da !
- Deci aveți turiști din Germania.
- Sigur !
- Ia s-o întrebăm.
Turistul o abordează pe doamna de la Frankfurt.
- Ãăă ... adică ... bună ziua !
- Ce vrei, bă ! se răstește doamna la turist.
- Îu ! Doamna știe românește.
- Da, știe ! îl aprobă recepționerul.
- Domnu’, spuneați că e de la Frankfurt, Germania, se adresează turistul recepționerului.
- Da, mânca-ți-aș, de la Frankfurt, răspunde doamna.
- Cum de știți românește ? întreabă turistul emoționat că vorbește cu o turistă din Germania.
- Păi, m-am dus la muncă-n ...
- A, se lămurește turistul, deci ați fost la muncă în Germania.
- Da, mânca-ți-aș ! răspunde doamna mândră.
- Și ce lucrați acolo, doamnă ?
- Cerșesc în față la ...
- Aoleo ! ... Ai, dom’le, ăștia sunt turiști străini ? îl întreabă supărat turistul pe recepționer.
- Păi, da, răspunde mândru recepționerul, turiști din Germania. La noi e frumos, cochet, briză, atmosferă.
- Ce briză, ce atmosferă ?!
- E o duhoare ca la gropa de gunoi, de fapt, de la etauju unu’ nici nu se vede marea de gunoaiele de pe plajă, condiții excelente, n-ai treabă.
- Ba am treabă, îmi caut cameră.
- Caut-o mai încolo.
- De ce mai încolo, eu aici vreau.
- N-auzi că-i plin, hotelul e plin.
- Am văzut judecători, parlamentari ...
În hotel intră un bărbat gras la braț cu o domnișoară, recepționerul, cum îl vede sare să-l salute.
- Trăiți, domn’ comisar, trăiți, domn’ comisar !
- Noroc cu judecătorii, parlamentarii, comisarii, că cu turiștii străini, m-am lămurit, spune dezamăgit turistul.
- De ce, dom’le, păi, uite, aseară, direct de la aeroport mi-a venit un avion plin de turiști din Spania.
- Din Spania ?!
- Da, răspunde mândru recepționerul, tocmai din Spania, un avion întreg, numai și numai turiști Spania.
- Tocmai din Spania ?
- Da, vin la noi turiști din Franța, Italia, cum ți-am spus, un avion plin de turiști Spania.
- Păi, turiștii din Italia, din Spania, n-au și ei litoral la ei ?
- Cum să nu aibă, și-n că ce litoral.
- Ș-au venit la noi ?
- Altfel cum mai aveam noi hotelurile pline.
- Extraordinar ! ... Și de ce au venit, un avion întreg de turiști din Spania, la noi pe litoral ?
- Păi, dacă i-a adunat poliția de pe străzi din Spania și i-a trimis înapoi acasă.