Stau și te privesc. Iți urmăresc fiecare gest. Te analizez. Expresia chipului tău mă face să mă întreb dacă ești adevarată. Pari perfectă dar perfecțiunea nu există, cel puțin pentru mine.
Îmi aprind o țigară și încep să mă sufoc trăgând puternic din ea. Simt că sunt aproape de leșin. Aproape că nu mai pot respira, îmi e foarte greu, Nu am oxigen, parfumul tău de altădată mă urmărește și vrea să mă omoare.
Parfum dulce, chip angelic, gesturi sublime, mă omori. De ce nu mă vezi? Hai, te rog, adu-ți aminte de mine. Sunt eu. Mă cunoști. Sunt neschimbat. Suferind m-ai lăsat, suferind mă vei găsi atunci când te vei întoarce, atunci când vei veni.
Ești aici pentru mine?
Nu îmi pot imagina alt motiv al prezenței tale, ce ai căuta tu aici? Stiai că mă vei găsi în acest loc. Un loc care nu e de tine.
Tu meriți ceva mai bun, un bărbat mai bun, un loc mai bun. Te întorci spre mine. Te ridici de la masă, vi la mine și...

Am aflat a doua zi că nu erai tu, eram singur în bar si am adormit, am țipat in vis. Te-am strigat. Mi-au spus că am zbierat: "Ioana! asteaptă-mă, am să vin cu tine"

Acum sunt pe patul de spital conectat la aparate...

Am nevoie de ele cum aveam nevoie de tine. Ai plecat. Am ajuns aici. Ele nu au sentimente. Lor le este de ajuns să fie legate la reteaua electrica. Lumina din salon se stinge. Incepe agitația. Aud cum fuge lumea pe coridor, fiecare pas, fiecare respirație. Fugiți. Eu raman aici și-mi înfrunt...