Prin fața zidului fandau spadasini. Un trecător s-a oprit, poate că am fost eu. A ridicat din umeri și s-a așezat cu spatele la zid. Poate că erai tu. Cineva a cerut o pauză. Spadasinii s-au oprit. Și-au scos batistele cu monogramă, săbiile le-au înfipt în teci. Stăteau pe bordură. Discutau despe mine, sau despre tine. Eu sau tu cu spatele la zid. În tăcere. Totul se întâmplă în tăcere. Întocmai ca atunci când coșmarurile vor să evadeze din cutia craniană. Se lovesc spasmodic de pereții de os. Plâng ca un copil fără părinți. Dumnezeu nu e surd. Aude tot. Tot, nu-i scapă nici un coșmar din cutia craniană. El stă de cealaltă parte a zidului. Urmează clipe de liniște. Doar spadasinii își șterg frunțile obosite. Oare câte coșmaruri vor reuși să străpungă oasele craniene? Eu sau tu stăm cu spatele la zid până la sfârșit. Nu înțeleg de ce spadasinii s-au oprit. Nu înțeleg de ce Dumnezeu nu apare din spatele zidului cu un steag mare în mâini. Nu cred că își dorește să se predea. Spadasinii sunt obosiți. Eu, sau tu, suntem veseli. E momentul să râdem. Isterici. Cine e acel cineva? Și de ce nu se străpung cu săbiile? Iluzia morții. Spadasinii se ridică. Fandează. Coșmarurile sunt la locul lor. În cutia craniană. Eu o să închid ochii. Tu trebuie să fii adormit deja. Dacă întind mâna te pot atinge. Încă aștept acel Dumnezeu din spatele zidului fluturând steagul alb. Unde ești? Apoi muzica coboară din cer ca un vânt ce rupe frunzele crengile copacilor din spatele zidului. Dumnezeu nu mai e în spatele zidului, doar crengi rupte de muzică. Dumnezeu s-a aruncat acum la cer. Spadasinii fandează în continuare. Eu am rămas cu spatele la zid. Tu ești în spatele zidului. Aduni crengile rupte. Peste câteva momente vei ieși fluturând steagul alb. Atunci totul se va sfârși.

Tăcerea nu o pot suporta decât sinucigașii. Tăcerea e pentru cei care privesc trecători ascunși în spatele ferestrelor. Un pahar s-a spart. Urmează o clipă de liniște. Apoi tăcerea e ruptă precum o bucată de cârpă ponosită, în zeci de fâșii. Țipete, spadasini morți pe caldarâm. Vax, e o lume minunată.