poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 727 .



Moartea lui Dimitreski Karchoskin
proză [ Ştiinţifico-Fantastică ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [tzutzu88 ]

2008-03-14  |     | 



Viata omului se scurge fara intrerupere, nimeni nu poate stopa sau incetini acest proces, s-o dea inainte sau inapoi precum acele ceasornicului... In aceasta viata pe care o traim este inevitabil sa pierzi pe cineva si in urma urmei sa te duci si tu intr-un loc mai bun cu sufletul si cu trupul in pamant...
Cand te trezesti intr-o noapte din cauza unei cucuvea care canta pe casa si se apropie de fereastra ta si si cainele din curte urla fara a se opri facand un duet macabru la auzul careia te trec toti fiorii, atunci te gandesti ca cineva din a ta casa sau poate chiar tu, va muri... Asa mi s-a intamplat mie. Ma numesc Dimitreski Karchoskin, m-am nascut in data de 25 Decembrie 1965, sunt de origine rusa dar am trait majoritatea vietii mele in Romania intr-un orasel din Transilvania la cativa kilometri de Sibiu in orasul Cisnadie, am un fiu care acum este la Bucuresti pe nume Claudiu, sotia mea a murit in urma cu 4 ani intr-un accident rutier cand venea de la Bucuresti, sunt pensioner, am lucrat ca salvamontist in muntii din tara, asa cunoscand un numar mare de personae. Aceasta este povestea mortii mele si inmormantarii mele...
Totutul a inceput in noaptea dintre 20 – 21 Iunie 1999, cand am fost trezit de un duet infricosator dintre o cucuvea care era la fereastra dormitorului meu si cainele din curte, acest duet avea sa fie cantecul mortii mele, fanfare care imi chema sufletul intr-o alta lume... Nu am bagat de seama si m-am intors la somnul meu, dimineata, cand m-am trezit ma simptem mai bine ca niciodata, eram plin de energie, mi-am petrecut ziua de 21 Iunie facand lucruri pe care vroiam sa le fac de multa vreme, nestiind ca aceasta zi va fi ultima din viata mea. Ajungand seara acasa de la un prieten bun pe nume Ion Danescu pe care il vizitasem sa discutam amintirile din copilaria noastra, am mancat ceva iar apoi m-am pus sa dorm, visandu-mi viata mea cu toate cele bune si cele rele, acesta fiind somnul meu vesnic... Am murit usor, moartea mi-a facut o mica vizita in somnul meu adanc spunandu-mi ca a venit timpul sa cunosc si cealalta lume. Mi-a fost gasit trupul neinsufletit zacand in pat dimineata, de vecina mea Magdalena, care, venise cu intentia de a ma ruga sa ii sculptez ceva pentru o prietena a carei zi de nastere urma sa fie. Aceasta a sunat pe doctorul din oras, acesta neavand ce face decat sa-mi constate decesul meu misterios.
Eu ca spirit, m-am plimbat ceva timp prin oraselul in care imi petrecuse-mi viata apoi luand inapoi drumul spre casa pentru a sta inca 3 zile langa trupul meu. Cand am ajuns in dreptul casei mele, poarta era deschisa. In curte era un capac de sicriu si o cruce cu numele meu pe ea, acestea fiind ratacite printre cativa oameni care venisera sa imi aduca lumina. Cand am intrat in casa, in camera mare era asezat un sicriu in care se afla trupul meu in mijlocul camerei si in jurul lui cativa prieteni si vecini care il priveau. Eu stateam si priveam la dragii mei prieteni cum vorbeau, auzeam doar fapte bune vorbite despre mine, apoi apare Christof Stefan, un vecin cu care nu ma intelegeam deloc bine. Acesta s-a apropiat de sicriu si a inceput sa discute cu prietenul meu Ion. M-am apropiat sa ascult dicutia acestora, Stefan, spre mirarea mea spunea cuvinte frumoase despre mine, am realizat ca esti respectat de cei din jurul tau pentru faptele pe care le-ai facut de-a lungul vietii doar dupa ce nu mai esti, dupa ce ai murit...
Trecusera prima noapte in care nu mai eram legat de trupul meu iar prietenii mei erau langa cutia de lemn in cre se afla trupul meu. Era seara tarziu iar fiul meu Claudiu nu venise. Dupa ce ceasul a trecut de ora 12 noaptea a sosit si el. A intrat in camera in care se afla sicriul si deodata s-a facut alb la fata si a izbucnit intr-un plans fara incetare. Eu nu puteam sa fac nimic pentru al opri din plans si muream pentru a 2-a oara, motivul fiind ca nu pot sa-i ajut cu nimic pe cei din jurul meu. Claudiu a stat cu mine, mai bines pus langa trupul meu toata noaptea povestind ce a facut el la Bucuresti. A trecut noaptea si pe la ora 10 dimineata in data de 23 iunie o gramada de oameni cunoscuti si necunoscuti au inceput sa imi calce pragul casei pentru a-mi aduce un ultim omagiu. Pe la mijlocul zilei am parasit casa deorece nu mai suportam sa vad oameni carora le parea rau pentru faptul ca eu am trecut in lumea umbrelor, deoarece la toti ne vine randul, iar asta se poate intampla in fiecare zi. Asa ca am plecat pe strazi, vizitand lucuri in care m-am simptit bine. Am trecut pe o strada pe care treceam de fiecare data cand veneam de la piata cu sotia mea si prin fata mea am vazut o umbra, o umbra mare, era moartea care mergea sa-si faca datoria, sa mai lase un trup fara suflet. Mi-am continuat drumul si dupa vizitarea a nenumarate locuri am ajuns acasa aproape de miezul noptii, unde, curtea devenise nencapatoare maselor de oameni veniti sa “imi tina de urat “ in ultima noapte petrecuta de mine in casa in care am trait si am murit.
In dimineata zilei de 24 iunie la ora 10 oameni incepeau a sosi la casa de care in putin timp ma desparteam. O ora mai tarziu a sosit si drigul, acesta era o caruta cu roti immense de lemn, acoperia care iti dadea impresia ca drumul spre locul de veci este al sufletului nu al trupului, dar asta o intelegi doar dupa ce ai murit. Pe drum oamenii plangeau ceva normal la o inmormantare, in fata, prietenul meu Ion Danescu imi ducea crucea , acesta fiind urmat de o groaza de coronae care semanau cu niste scuturi duse se apropiatii mei care aparau ce se afla in spatele lor... Drigul in care se afla cosciugul , patul trupului meu pe veci. In spatele drigului urmau directia in care mergea drigul familia, adica fiul meu, iar restul fiind prieteni, vecini si dusmani care lasau in urma lor o dara de lacrimi ce inundau strada si suspine a caror ecou se auzea departe....
Ajunsi la cimitir cosciugul meu a fost dat jos din drig si adus langa groapa unde preotul a rostit cateva cuvinte si apoi s-a tinut un moment de reculegere... Eu ma aflam undeva la 2 morminte distant deoarece erau pe cale de a pune capacul cosciugului si a-mi sigila trupul intr-o cutie batand cuie... M-am apropiat pentru a vedea cum trupul meu era lasat in jos putin cate putin pana a ajuns la fundul gropii, unde, au fost aruncate gateva flori de oamenii care m-au condus pe ultimul drum... Apoi am vazut cum putin cate putin acesta dispare fiind acoperit cu pamant. Oamenii se raspandeau spre casele lor... Fiul meu mai ramasese cu Ion sa mai discute dupa care au plecat si ei sa-si continue vietile, iar eu ... eu aveam o intalire cu sotia mea in ceruri asa ca am aruncat o ultima privire in jurul meu si la mormant si am loat directia aratata de acele ceasornicului cand acestea arata ora 12...

Sfarsit

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!