Lavinia avu nevoie de câteva minute ca să-și revină din șocul produs de lecturarea epistolei. Când se dezmetici se duse după Iosif, acesta se mai afla încă în cabinetul lui. "Ce s-a întâmplat Lavi?" se încruntă Iosif remarcându-i tulburarea. "Scrisoarea...", bâgui femeia. "Ce este cu ea?"- "În ea este vorba despre unul dintre pacienții mei, Bogdan!"- "Sa înțeleg că respectivul ți-a fost sau îți este analizand?"- "Nu doar atât, el este un fost psihoterapeut, mi-a fost recomandat pentru terapie de către Andrada, iar ultima sedință a avut loc chiar în urmă cu un sfert de oră, deși prin scrisoare sunt invitată la înhumarea lui!"- "Nu este momentul pentru glume macabre, sau este o deformare profesională?"- "Îți spun că tipul ăsta a ieșit din cabinetul condus de tine în urmă cu 15 minute, a fost, probabil, ultima persoană care a deschis ușa de la intrare înaintea poștașului!"- "A, Bogdan Negrea, factorul ubicuu!"- "Nici eu nu am chef de glume, să știi că încă n-am înnebunit, nu vorbesc despre tizul lui, ci despre Bogdan Ermes, subiectul meu!"- "Poate că era fratele lui geamăn!"- "Bogdan n-are niciun frate care să se numească tot Bogdan și cu atât mai puțin nu are unul geamăn!"- "Poate că este o glumă nesărată, trebuie să verifici veridicitatea expeditorului!", o temperă Iosif- "Da, probabil că este singura explicație!" se liniști Lavinia- "Dar cum pot să glumească în halul ăsta?"- "Nebănuite sunt căile minții umane!"
Lavinia telefonă la familia Ermes, însă nu răspunse nimeni, iar Bogdan nu-i lăsase nici un alt telefon de contact, caz în care singura soluție era să meargă personal la el acasă.
Într-o jumatate de oră se afla în fața ușii apartamentului familiei Ermes. Îi deschise bunicul lui Bogdan, unica rudă apropiată a acestuia care mai era în viață. "Bună ziua, iertați-mă că vă deranjez, doream să vă întreb ce s-a întâmplat cu nepotul dumneavoastră!"- "Buna ziua domnișoară, l-au gasit azi dimineață într-un teren viran și l-au dus la Institutul Medico-Legal ca să-i determine cauza morții, deși la cum arăta n-o să le fie prea ușor ca să o afle!"- "L-ați văzut?"- "Da, era plin de sânge și intrase în putrefacție, scuzați-mă, dar medicul mi-a recomandat să mă odihnesc!"- "Vă înțeleg!"

După ce ieși din cabinetul Laviniei Bogdan se îndreptă spre centru: simțea nevoia unei plimbări în aer liber. Un miros de formol îi apăsa plămânii, deși în mod normal aerul rece de decembrie anihila toate olfacțiile aerului citadin. În cinci minute se afla deja la marginea parcului, la intrarea din dreptul Bibliotecii Pedagogice. Păși în parc, lacul artificial fusese asanat pe durata anotimpului hibernal, iar acum nu mai rămăsese decât o cavitate din beton acoperită cu fâșii de gheață. Era suficient să se uite la crengile congelate ale pomilor sau la pojghițele murdare și neregulate de gheață de pe aleile parcului ca să-l încerce o senzație adâncă, aproape viscerală, de frig. Intră într-una dintre terasele Cișmigiului, cu gândul de a bea ceva. Localul care-i ieșise în cale se afla la câteva sute de metri de Izvorul Mihai Eminescu, mai fusese acolo cu câțiva prieteni mai demult, în vremea studenției. Comandă o bere și se așeză la singura masa liberă, una situată chiar langă fereastră. Era a treia zi la rând în care nu mai avusese halucinații, în mod normal acest lucru ar fi fost un indiciu al însănătoșirii, însă statistica îi spunea că o nouă criză era iminentă. În definitiv, de ce i-ar dispărea halucinațiile tocmai acum? "Ar fi trebuit să-i las Laviniei numărul celularului meu, așa chiar o să creadă că sunt paranoic!" își aminti Bogdan. Încercă să-și limpezească mintea. Da, ăsta chiar era un subiect interesant, cel al corporațiilor din domeniul media, acolo avea loc o dinamică economică diametral opusă celei din domeniul industriei construcțiilor de automobile, devenită posibilă datorită globalizării economice. Mai exact, dacă o corporație germană din domeniul industriei autovehiculelor cumpărase temporar o companie engleză, în perimetrul media se întâmplase exact contrariul- o corporație americană a cărei procent majoritar de acțiuni este deținut de un singur om și care este, la rândul ei, o parte infimă dintr-o corporație și mai mare având același patronat, cumpărase un post german de televiziune. Acum postul respectiv este germanofon, însă asta s-ar fi întâmplat oricum ca urmare a schimbării politicii corporației, aceeași care și-a atras toate beneficiile comerciale ale postului cumpărat și cu prețul reprofilării filialei sale din Germania. "La naiba, doream să mă gândesc la ceva esențial, sau măcar la ceva care să mă relaxeze!" se revoltă băiatul. Privind în sticla transparentă a paharului sesiză unele firișoare roșiatice, ca de sânge. "Dar am comandat bere blondă, nu arămie!" Liniile de culoarea lichidului vital păreau să conveargă la baza paharului, care mai rămăsese plin doar pe fund formând o masă fluidă portocalie glazurată cu o spumă rozacee. Simți că-i vine să vomite din nou și se duse la grupul sanitar. Se aplecă deasupra chiuvetei. "Nu ar fi trebuit să beau, efectele hepatitei A sensibilizează ficatul și restul aparatului digestiv întreaga viață! Dar de ce mă amăgesc, simptomele astea nu țin de nicio afecțiune somatică!"- După câteva minute senzația deveni evanescentă până când dispăru complet. Se reîntorse la masă unde îl aștepta un pahar perfect normal de bere. "De data asta am scăpat ieftin!" Luă sticla și își reumplu paharul, îl privi și începu să vomite abundent.
Bogdan discuta cu David despre cultură în ambianța modernă a apartamentului acestuia din urmă. Trecuseră mai bine de două ore de la ultima criză. Bogdan încerca să-l convingă pe David în privința potențialului integrator al modului de viață pe care amândoi îl împărtășeau. "Nu văd nicio o legatură între religiile orientale și Baphomet's Shore!" se încăpățână să nu înțeleagă interlocutorul lui. "Este clar că n-am cum să te fac să înțelegi cât timp folosești o serie de termeni greșiți, ele sunt tradiții metafizice, și nu religii, filosofii sau identificări ale celor două, ele nu sunt orientale în sensul larg, ci indo-pakistaneze, iar noi ne putem servi de unele dintre concepțiile lor pentru ca să ne întărim propriile noastre concepții! Uite, de exemplu, privește back-ground-ul computerului tău, el îmi sugerează faptul că subscrii la ideea sintezelor inter-culturale măcar într-un mod inconștient!"- "Ce vrei să spui?"- "Crucea de deasupra mormântului, păi ăsta este simbolul lui Ghede din pantheonul Voodoo!"- "Îți bați joc de mine, este un peisaj deșertic pe care l-am ales tocmai datorită simplității lui!" Bogdan se apropie de display. Imaginea rămăsese aceeași- simbolul afro-haitian situat pe un fundal purpuriu. "Eu cred că tu râzi de mine!" bâgui Bogdan simțind că îl cuprinde o stare de amețeală. Fu nevoit să se așeze. "Vrei să-ți aduc un pahar cu apă?" îl întrebă David observându-i indispoziția. "Să fie rece!" pufni Bogdan realizând că trăia o altă criză. Îi sună celularul. "Alo, domnul Ermes, vă sun din partea doamnei van Roelofs căreia i-ați cerut informații privitoare la cazarea în Sun City, prin intermediul firmei de turism Y!"- "Sun City, despre ce vorbiți?"- Am fost contactați de un anume domn Bogdan Ermes care a apelat la serviciile agenției noastre, agenția Y din Republica Africa de Sud, contactând-o pe secretara directorului executiv, doamna van Roelofs!"- "Mă scuzați, am atâtea pe cap!", încercă Bogdan să mascheze ceea ce părea sa fie o amnezie inexplicabilă.- "Doream să vă transmit că avem suficiente locuri disponibile la toate hotelurile din Sun City cu care agenția noastră are contract!"- "Vă mulțumesc!"- "Iar rezervările pot să fie efectuate prin medierea site-ului nostru, v-ați îngrijorat fără motiv!". Într-un final conversația se încheie. "Cine a fost?" se interesă David ținând în mână un pahar mic și masiv, tip rocks, care conținea un lichid care aducea cu vinul fiert... sau cu sângele nelipsit din halucinațiile lui constante. "Ce este asta?" fu intrigat Bogdan. "Þi-am făcut un șpriț că să te mai înzdrăvenești!"- Bogdan îl dădu pe gât ca să-și usuce sudoarea rece care-i scălda pieptul și spatele. Back-ground-ul afro-haitian dispăruse. Bogdan rânji resemnat. "Nimic important, o doamnă vrea să-mi planifice concediul într-un fost bantustan!"- "Ești tare ciudat!" exclamă David abandonând subiectul. Bogdan vru să verifice numărul de telefon de la care fusese apelat, dar aparatul lui tocmai se descărcase. Normal. Mai zăbovi o perioadă alături de David cu mintea distrată în încercarea de a găsi o explicație privitoare la apelul primit. Femeia cu care discutase vorbea o engleză dialectală, aproape nazală, era posibil ca unele din cuvintele pe care i le adresase nici măcar să nu fi fost englezești, ci afrikaans. Da, în mod sigur fusese contactat din Africa de Sud, dar când oare sunase el acolo? Pe durata vreuneia dintre crizele lui? Poate că sunase chiar de ziua lui, în acea lacună de timp de câteva minute sau mai mult care se scursese de când o văzuse pe necunoscută și până când ajunsese în fața apartamentului. Dar de ce sunase tocmai acolo? Tot drumul spre casă se gândi la asta. Metroul se opri între stații și ușile se deschiseseră. Cum se afla chiar lângă ușă pași în afară dar se izbi cu capul de sticla incasabilă a ușii. Câțiva pasageri chicotiră în vreme ce trenul decelera apropiindu-se de stație.

Lavinia ajunse la "Institutul Mina Minovici" cu un taxi, bineînțeles că luase plasă, dar ce mai conta acum, dorise să-l vadă cât mai repede pe Bogdan. Șoferul automobilului negru și cu geamuri mate, de producție germană, îi ceruse o sumă aberantă. O achită și intră în curtea Institutului. Odată ajunsă în cabinetul medicului de gardă i se transmise că trupul decedatului era în curs de autopsiere. Trebuia să mai aștepte cel puțin o jumătate de oră. După ce închise ușa în urma ei, zbârnâii telefonul din camera de gardă. -"Da dragă, o să ștampilez certificatele alea, dar sunt în pauza de masă teoretic de un sfert de oră. Te sun mai târziu. Pa." Lavinia se cufundă în gânduri. Își aminti ce-i spusese Bogdan în prima ședință pe care o avusese cu el. "Noi vedem doar ceea ce vrem să vedem. Gândește-te cum ar putea să fie perceput spațiul tridimensional de ipotetice ființe aparținând unui spațiu cu două dimensiuni, cum s-ar putea raporta acestea din punct de vedere senzorial la ceea ce noi numim lume, cum ne-ar putea percepe ele pe noi sau oricare alte corpuri fizice cu trei dimensiuni. Îți spun eu, în cazul în care ar reuși să le perceapă ar face-o într-un mod distorsionat, incomplet!"
"Doamnă Lavinia I-nescu, dacă am înțeles bine, mi s-a spus că mă așteptați!" În fața ei apăru un bărbat scund, cu barbă, purtând un halat verde, chirurgical.