într-o zi, când plictisul scormonea în timpul mort, mi-am făcut inventarul eurilor. am pus eul filozofic să-mi scrie eseuri, dar numai atunci când somnul mă purta prin spațiile virtuale ale subconștientului. noaptea mi-am căutat eul alcoolic, însă acesta lipsea. am găsit în schimb o scrisoare prin care mă anunța că este la localul din colțul străzii. l-am găsit într-adevăr. stătea cu capul pe masă. se îmbătase. l-am cărat pe spatele unui gând- hamal și, drept pedeapsă, l-am închis în una din celulele întunecate ale minții. eu cel care scrie m-am dus într-o zi împreună cu eul ludic într-un local, să jucăm biliard. mi-a cerut să-l servesc cu țigări și cafea. el, în schimb, a câștigat toate jocurile. de la o vreme încoace eul poetic țipă isteric înlăuntru să-l las să scrie poezii. enervat de tumultul lăuntric, am luat o coală albă și am început să aștern pe ea cuvintele strigate de eul poetic. la sfârșit, era în extaz ca după o partidă de sex. eul femeie îmi predă lecții de iubire. iese din când în când dinăuntru prin vârfurile degetelor sau prin prelungirile gândurilor. s-a încarnat într-o femeie urâtă, i-a schimbat fizionomia într-o tânără seducătoare și a început să flirteze cu mine, eu cel care scriu. eul bărbat a luat înfățișarea unui topmodel și a invitat-o la restaurant. i-am surprins făcând dragoste în una din camerele sinelui. eul care citește m-a trimis la librărie să-i cumpăr cărți. eu cel care scrie am decis să merg la anticariat, însă l-am lăsat pe el să aleagă cărțile preferate. eul -cel de la serviciu – nu este mulțumit de calitatea și cantitatea muncii prestate la birou. îmi face observație că stau prea mult timp pe Internet și că neglijez sarcinile de serviciu. după cum ați remarcat, eu cel care scrie sunt privilegiat, fiindcă rămân cel mai mult timp la suprafață, pe când celelalte euri au soarta ingrată de a ființa în interior. și totuși o întrebare mă macină : care sunt eu, cine sunt eu și când sunt eu ?