De când Marko Bogar a devenit membru al Partidului Comunist Român, s-a schimbat atât de mult încât vecinii, prietenii, ba chiar nici cei din familia lui, nu-l mai recunoșteau. „Unde-i acel Marko, care cânta în strana bisericii?” - se mirau creștinii din sat. „Unde-i acel Marco, nelipsit din cârciumă, ce seară de seară ne turna la glume și bancuri, de ne prăpădeam de râs?” – se întrebau stimabilii consumatori de răchie.
- Marco, Marco, mi-ai orfănit cârciumioara, acum ce mă fac eu fără tine?!.. – se văita Vasilică birtașul, a cărui cârciumă, acum, era goală precum muierea lui Adam în grădina Edenului înainte de-a mușca din măr, căci sătenii veneau mai mult pentru bancurile lui Marco la cârciumă, acum dacă Marco nu-i mai calcă pragul, la ce să mai vină?.. Pot bea și acasă, căci fiecare, slavă cerului, are horincă!
Iar Marco, nici la biserică, nici la cârciumă…cu alte cuvinte nici Domnul, nici dracul nu aveau nici un câștig de pe urma lui. Ședințele de partid și biblioteca, erau singurele locuri unde mai mergea Marco, iar restul timpului citea din Marx și Lenin.
- Nu ți-e teamă c-o să te bată Sfântul Dumnezeu?...Du-te, măi omule, la biserică și dă de slujbe să-ți ierte Domnul păcatele – îl dojenea pe Marco nevastă-sa.
- Religia este opiu pentru popor!... Destul am bâjbâit prin întuneric, acum a sosit timpul și lumina Partidului Comunist mi-a deschis ochii și mi-a luminat sufletul! – răspundea mândru Marco.
- Lăudăm pe Isus! – îl salutau oamenii din sat pe Marco.
- Lăudat să fie-n veci Partidul Comunist Român! - răspundea Marko la salutul creștin, strigând din răsputeri de se cruceau oamenii și-l ocoleau să nu mai fie nevoiți de-a se întâlni cu comunistul de Marko.
Nici nu se obișnuise bine, nevasta lui Marko, cu capriciile comuniste ale soțului, când pe capul bietei femei căzu altă năpastă. Născu un copil. Nu, să nu credeți că acesta era necazul, aceasta era bucurie, necazul era altul, copilul s-a născut taman în ziua sfinților arhangheli Mihail și Gavril, cum era firesc și precum sfânta datină străbună o cere, ea voia să-l numească pe copil Mihai-Gabriel, cu numele sfinților ce urmau să fie protectorii pruncului lumit, sau măcar cu numele unuia dintre ei.
- Nici un Mihai, nici un Gabriel ! – a strigat Marko și ca să demonstreze cât de hotărât este a bătut din picior, de au sunat geamurile ferestrelor.
- Cum să-l numim altfel, dacă el s-a născut de ziua acestor sfinți? – a întrebat mirată soția lui Marco.
- Îl vom numi Dej! - hotărî Marco.
- Vai de mine și de mine!...- începu să se vaite biata femeie, - nici un sfânt din toată biserica nu are asemenea nume.
- Ce-mi pasă mie de sfinții tăi și de biserica ta? Fiul meu va purta nume de comunist, îl voi numi ca pe tovarășul nostru scump și drag!
- De ce nu-l numești Gheorghe sau Gheorghiu?..Dej este numele tovarășului, iar prenumele este Gheorghe Gheorghiu – încerca să-l lămurească și notarul, când s-a dus să facă certeficatul de naștere pentru copil.
- Nume de Gheorghe și de Gheorghiu întâlnești la tot pasul, eu vreau ca pe fiul meu să-l cheme Dej – a lovit Marko cu pumnu-n masă.
- Păi bine, dar… - încerca să-l lamurească în continuare notarul pe Marco, însă acesta-l întrerupse brusc:
- Nici un păi!.. Tovarășe eu am impresia că tu ai ceva împotriva numelui Dej!
Notarul tăcu speriat și-i eliberă grăbit certificatul de naștere pentru copil.
Dar necazurile nevestei lui Marco nu luară sfârșit. Peste doi ani născu alt prunc, tot băiat.
- Bravo, tovarășa Vasilena! Încă trei și Partidul Comunist Român te va decora cu ordinul „Mamă Eroină”- radia de bucurie Marko.
- Lasă-mă în pace cu tovarășa, eu nu am nevoie de nici un ordin comunist și nici copii nu mai vreau, ne ajung doi – rosti supărată biata femeie.
- Ce vorbești? – se supără de această dată Marko - pentru construirea socialismului avem nevoie de brațe tinere, copiii sunt viitorul strălucit al Partidului Comunist!
- Îl vom numi Petru sau Paul, deoarece mai sunt două săptămâni până la sărbătoarea sfinților apostoli Petru și Pavel - a încercat, nesigură, să întrerupă discursul soțului despre viitorul strălucit al Partidului Comunist, biata femeie.
- Ia mai termină odată cu sfinții tăi și cu numele lor! – se enervă Marcu.
- Dar cum îl vom numi pe micuț?
- Cum să-l numim, nu știi …de ce mai întrebi?.. Bineînțeles că-l vom numi Dej!
- Păi Dej l-ai numit deja pe Mihaiță.
- Să nu cumva să mai îndrăznești să-mi numești copilul Mihaiță, numele lui este Dej, iar pe acesta tot Dej îl vom numi - strigă enervat Marko.
- O, bieții mei copii, de ce v-am mai adus pe lume, dacă nici nume de om n-o să aveți… a început să plângă biata mamă.
De data aceasta notarul doar zâmbi mirat și eliberă certeficatul de naștere, fără să-i mai spună ceva lui Marko. Dar când, peste următorii doi ani Marko veni și-i spuse că și pe al treilea copil vrea să-l numească tot Dej, notarul își pierdu răbdarea:
- Măi omule tu ești nebun la cap?... Deja ai doi copii cu același nume, nu se poate să-l numești și pe al treilea tot Dej, gândește-te repede la alt nume căci nu am timp de pierdut cu tine!
Luat prin surprindere de către notar, Marko se pierdu cu firea și răspunse strângând nevinovat din umeri:
- Eu vreau ca toți copiii mei să aibă nume de comunist, iar eu alt nume de comunist în afară de Dej nu știu.
Notarul a stat un pic pe gânduri s-a scărpinat la ceafă și pe urmă i-a întins lui Marko un ziar al Partidului Comunist:
- Caută și tu căci acest ziar e plin de nume comuniste.
Marko a început cu mare atenție să citească ziarul. A stat și tot a citit în liniște, notarul și uită de el.
- Am găsit!.. – a urlat de bucurie Marko, de sări notarul de pe scaun, de spaimă.
- Așa, hai spune ce nume ai ales? – se pregătea notarul să completeze certeficatul de naștere.
- Bangladej ! - răspunse bucuros Marko.