Muncise mult la ea, dar acum, era gata! Propria ei grădină cu flori, unde să vină și să își bea ceaiul, unde să se joace cu prietenii ei cei mai buni, unde să adoarmă la umbră în zilele calde de vară... Roșii, galbene, mov sau portocalii, floricelele plantate cu grijă își fluturau vesele în soare petalele colorate...

Fetița era tare bucuroasă, dar tocmai când se pregătea să o cheme pe prietena ei cea mai bună la ea că să vadă grădinița, un iepure își făcu apariția printre flori. Întâi timid, mirosi una dintre ele, apoi începu să-i ronțăie petalele ce se dovediseră a fi gustoase... Văzând aceasta, fetița alergă imediat într-acolo și sperie iepurele...

"Dacă nu fac nimic, mai mulți iepuri vor veni, și până mâine grădina mea va fi distrusă... " se gândea ea... "Cum să fac să o protejez, e sufletul meu acolo... cum să fac să-mi protejez... sufletul?"

Nu trecu mult, și fetița găsi o soluție. De jur imprejurul grădinii, ea construi un gărduț de lemn micuț și frumos, era chiar elegant dacă te uitai mai atent... Dar nici nu-l termină bine, că iepurele se apropie și îl sări cu tupeu! Florile erau acum apărate de un gard, se pare că dușmanul cel mare nu era undeva în afara grădinii, ci tot în interior... Fetița reuși cu greu să scoată iepurele afară pentru a-și proteja florile...

O altă soluție se impunea! Și dacă iepurii au putut să treacă peste gărduțul cel mic, peste unul mai mare nu va putea trece niciun fel de animal... Așa că se apucă și construi un zid înalt, din piatră, de jur împrejurul curții! Nimic n-ar fi putut să sară peste acel zid!

"Așa... acum curtea mea e în siguranță... să mă duc să o chem pe Mimi..."

- Haide, haide, aici este...

- Unde? nu o văd...

- E în spatele zidului ăstuia, e cea mai frumoasă grădină din lume, îți spun!

- Păi... și nu putem intra în ea?

- Nu, păi am închis-o cu acest zid ca să nu o poată distruge nimeni...

- Păi și de bucurat cum se mai bucură cineva de ea, dacă ai închis-o cu un zid?

- Hmm... păi... la asta nu m-am gândit... dar... nu e de ajuns să știm că e acolo?

- Duhhh, nu! În plus, grădina are nevoie de apă, de îngrijire, de afecțiune, o să moară dacă nu ai grijă de ea... grădina e vie ca și tine, așa cum ai grijă de sufletul tău, trebuie să ai și de ea...

- Am o idee! Ne putem urca pe zid folosind o scară... apoi mutăm scara în partea cealaltă și coborâm!

- Off, cât te complici... Dacă ai ceva frumos și vrei să-l protejezi de factori externi dăunători, dar și să te bucuri de el, atunci tot ce trebuie să faci e să construiești un zid de jur împrejur, dar să îi faci o ușă. Și astfel, TU controlezi cine intră și cine iese... Știi, dacă lumea ar filtra mai bine ceea ce e în jurul lor prin ușa unui zid, nu prin zidul însuși, atunci calitatea grădinii lor ar crește considerabil... Dar când tot ce fac e să construiască ziduri fără uși...

- Da, ai dreptate... că sunt mulți oameni care nu ar vrea decât să intre și să strice grădina, să-și bată joc de ea... dar așa... pe ușa aia nu intră decât cei pe care eu îi las...

- Da, acum nu mai ai de făcut decât să îți dai seama cine ar trebui să intre și cine nu...