Alba literă H pe fond albastru
septembrie 2007

Sunt zile când vrei să scapi de conveniențe, zgomot, de mirosul de fum și benzină! Dacă nu ești moleșit de numărul infinit de minute petrecute de-a lungul timpului la serviciu, dacă nu ai primit comanda, "treci prin piață și adu și tu ceva", dacă acasă nu ești așteptat la oră fixă, îți permiți luxul ca în loc să iei metroul, autobuzul sau mașina să ajungi cât mai repede la alte treburi, pornești agale prin parc.
Azi a fost o astfel de zi!
Nu foarte caldă, vegetația în plină expansiune după o vară catastrofală și mai ales o liniște blândă, făcătoare de bine.
Mergeam fără un scop anume, mirându-mă câtă frumusețe e în jur. Întâlneam copii jucându-se de-a v-ați ascunselea, mămici pe bănci legănând bebelușii, bicicliști excentrici cu mâinele nu pe ghidon ci la spate și…m-am oprit să privesc panoul publicitar pe care trona mare alba literă H.
Am făcut imediat asocierea cu numele colegului meu tHeodoru, pe care nu-l mai întâlnisem de zeci de ani. Și totuși în dimineața asta, chiar când ieșeam din metrou, la Universitate, am dat nas în nas cu el. L-am recunoscut imediat, deși nu-mi aminteam cum îl cheamă. Devenise cetățean canadian, era angajat la firma Bombardier și venise în țară să-și depună actele de pensie pentru perioada cât lucrase în România.
Bineînțeles, la plecare îmi dase cartea de vizită. Mai aveam și altele! Am continuat să merg agale dar mintea, păcătoasa, rămăsese agățată pe litera H, tHeodoru!
După câteva sute de metri m-am așezat pe o bancă și am scos dintr-o mapă toate cărțile de vizită pe care le aveam. Le selectam numai pe cele speciale, șHerban, tHeodorescu, tHeoHari,….
Am pornit mai departe și priveam cu foarte mare atenție oamenii care veneau din sensul opus. În sfârșit, l-am abordat pe unul.
- Bună ziua, fac un sondaj de opinie, mă puteți ajuta?
- Sigur, despre ce e vorba?
- Mergând prin parc veți întâlni un panou publicitar cu alba literă H pe fond albastru. Ce este?
- M-ați luat prea repede, nu îmi dau seama. Poate îmi spuneți dumneavoastră.
- Habar n-am, îi răspund!
- Mă mai gândesc, a zis el, sănătate!
Am continuat sondajul întrebând fel de fel de oameni, tineri, în vârstă, bine îmbrăcați, doamne blajine care ieșiseră la plimbare, chiar și unul cu inel în nas și creastă verde pe cap.
Toți erau contrariați, alba literă H pe fond albastru?!! Nuuu, nu știu, ce ar putea să fie?!
Pierdusem speranța că voi afla importanța acelui panou publicitar. Tocmai când să ies din parc, la o tarabă, un tânăr vindea de toate, pepeni, piersici, prune, pere, pește și multe alte mărunțișuri.
Într-un poster uriaș fixat ca fundal, o stupină și un îndemn:
“Cine de la mine ia
Scapă de orice belea!”
Mă uitam atent când la produse, când la etichetele atașate.
- Doriți ceva? A întrebat el.
- Un pepene galben și…dacă nu vă deranjează un răspuns.
Mi-a cântărit pepenele, mi l-a pus direct în brațe și mulțumit de amabilitatea lui, întreb.
–Ce facem dacă întâlnim alba literă H pe fond albastru?
-Mergem la spital! A răspuns promt, zâmbindu-mi.
-Bravo dom’le, ai dat răspunsul correct! am rîrîit eu.Dar de ce ai scris pe etichetă “pHiersici”?
-Păreți o persoană serioasă, așa că vă spun…Dacă bag un H acolo, omul crede că îi vând altceva, mai special, deși e tot marfa aia. Am două etichete, una cu “pHiersici” adică străine și una cu “piersici” autohtone. Astea cu H sunt mai aromate, mai căutate, sunt de import, deși alea nici nu au gust!…
-Domnule, sunt mulțumit de sinceritatea dumneavoastră, dați-mi două kilograme de autohtone.
- Să trăiți și să mai veniți!
Nu știu când o să mai am răgazul să mă plimb prin parc și să mă joc de-a sondajul, dar am hotărât, de azi înainte voi semna cu
NicHolae DiacHonescu !
Nu-i așa că am devenit mai important?