poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-01-06 | |
Da, te-am prins. Ce viață duci și tu... agitată!? Ba te ridici, ba te culci!
Uite primele fraze din romanul meu de o suta de pagini. Roman obscen. Nu vreau să-mi aud vorbe. Goya a fost surd așa cum sunt eu popă. Mirableurele sale nu mă seduc. Nu mă las dus de nas nici de Gaya. Sunt pline magazinele de haine și accesorii vintage, numai că e neclară diferența dintre hainele vintage și cele care sunt pur și simplu vechi. Regula ar fi ca hainele astea să rămână în dulapurile colecționarilor, sau în muzee. Să nu fie purtate. Asta voiam să spun. Uite, Vian zice că "Elles se rendant pas compte", întrebându-se, mai apoi, delirant: "Dar Gaya n-ar fi putut să-și facă debutul în lume ca toată lumea? Și în rochie de seară normală? Cu băieți în smoking? Apoi aprinde o brichetă și privește, în lumina ei, cum i se scurge... lumânarea prinsă în cealaltă mână. Frazele curg apoi precum ceara lumânării aprinse: La Maja et masc... Orb, nu surd, trebuie să fii ca să nu îți dai seama că Maja umblă la socoteala unuia dintre cei doi playboy. Restul a fost de ochii lumii. La Maja Desnuda acoperită de La Maja Vestida. De ochii lumii, Inchiziția a spus: Los Caprichos, Quinta del Sordo. Mânca faguri. Știa că îngrașă, că e de rău, numai că se făcea că nu înțelege dacă era acru sau nu polenul, dacă era toxic sau nu - în "orișicecaz" ei i se părea că e, ca întotdeauna, cam acidulat și, poate, toxic. Rămânea însă cu bucuria că avea o preocupare ușor acidă. Îți dai seama că Maja umblă la socoteala unuia dintre cei doi playboy, că restul a fost, cum ți-am spus, de ochii lumii. În parc măi? Într-un loc public? Iară mârlanul ăsta de Goya, ca s-o spun pe șleau, a făcut mai multe versiuni ale tabloului - știi, pe vremea aia nădragii bărbaților erau în așa fel făcuți (croiți) încât se ajungea lesne la socoteală. Era prințesă. Vai de capul ei. Vai ș-amar! - Adică așa îți începi romanul? Titlul? - Þi-am spus: PRIMUL ROMAN DE O SUTÃ DE PAGINI. Apoi va fi AL DOILEA ROMAN DE O SUTÃ DE PAGINI. s.a.m.d.! - Totuși, am un amendament de făcut: nici femeile nu sunt proaste, nici bărbații nu calcă-n străchini de-a surda, pe negândite. - Ei, uneori femeile fac pe proastele, iară bărbații... și-o iau în cap! - Am văzut. - Lasă, nu mă duce tu cu vorba, că sunt dus pe la biserici. Nici tu nu ești tocmai fata moșului și-a babei. Îmi stau înjurăturile pe limbă, altele în sirinx. Mi-e teamă și mă feresc să-njur din memorie, după ce m-am chinuit atâta cu definițiile din dicționare. Totuși, îți mulțumesc. Mi-ai dat, fără să vrei, o idee pentru îmbunătățiri: înjurături de minunare, de execuție, de concerte și recitări, cu adausurile celor despre "șezut", cele despre telefon, despre noapte și, în fine, despre aia "întreagă". Te voi anunța, negreșit, când voi isprăvi. Vei fi prima prima mea recitatoare. Rămâne la alegerea ta, definiția.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate