-Cum? Îți părăsești în clipa aceasta atât de importantă pentru țară, postul? Iar tu nu te mișca și nu te mai hlizi ca o babă știrbă la colaci, de parcă te gâdilă cineva la tălpi, dacă nu vrei să capeți un cucui.
Capul de sub pat, zise rânjind:
-Până la urmă ce fac? Ies, sau rămân aici.
-Ieși,- zise Autonoe.
-Adineaori spuneați că mă omorâți.Prefer să intru la loc, dacă nu vă supărați.
-Să știți d-le că suntem cu totul împotrivă.
-Atunci ce-ați zice, dacă am să vă rog respectuos să așezați pușca ușurel la locul ei, să nu se descarce Doamne ferește, cumva din greșeală.
-Poftim,acum poți să ieși fără teamă.
-Nu!- țipă dădaca.
-Hotărâți-vă odată. Aici este curent. Haaa..pciu!!!
-Noroc.
-Mulțumesc.
-Mai aveți puțintică răbdare, să lămurim situația.
Autonoe,o întrebă în șoaptă pe dădacă:
-De ce te-ai răzgândit dragă.
-Nu l-ai văzut?
-Numai capul și urechile.Dar să știi că mie îmi place.Arată ca nebunul acela de Mel Gibson.E drăguț.
-Dar ia întreabă-l, în afară de frunza aceea de viță, pe care mai mult ca sigur a furat-o de la bucătărie, așa că pe ziua de astăzi, adio sărmăluțe la prânz, mai are ceva pe el?
-Crezi că a dat lovitura și la mărar? D-le, ce ființă diabolică, ăsta și-a propus să înfometeze tot regatul...Ești sigură?
-E gol pușcă. Ca un prunc nou născut, și fără dinți în gură.
-Simt că mi se ridică glicemia și colesterolul.Vreau să văd și eu.
-Stai, nebuno.
Autonoe, foarte curioasă, se apropie de pat și se aplecă puțin, să privească pe sub faldurile cearșafului, care-l învăluiau pe necunoscut,ca o bonețică. Bonețica se strânse și mai tare în jurul capului, spre marea supărare a lui Autonoe.
- D-le, nu vă lipsește nimic?
-Tu crezi că este nebun să-și facă în fața ta inventarul? Nu se întreabă așa. Fii atentă la mine.-D-le, ești gol?
-Sunt. N-am mâncat de două zile.
-Nu de mâncare te întrebam.
-N-am găsit nimic dedesubt ca să pun pe mine.
-Autonoe,aruncă-i o rochie.
-Prefer un pantalon și o cămașă.
-Când ai intrat dedesubt, n-aveai asemenea pretenții. Nu vrei stimabile să te și însurăm?
Necunoscutul, luă hainele aruncate de femei, se îmbrăcă așa cum putu, și ieși afară.
-Vă mulțumesc tare mult, sărut mâinile...
Omul se îndreptă hotărât spre ușă.
-Văd că vrei să ne părăsești. Sper că nu ești nerecunoscător din fire.
-N-aș vrea să abuzez de amabilitatea Dvs.
Autonoe, își bombă pieptul, făcu un pas înainte și sări cu gura:
-Ba dimpotrivă d-le, abuzează cât îți poftește inima.