Pe Alfonso l-a surprins și dimineața aceasta cu sictiru’ în oase, blestemând somnoros alarma infernală a ceasului deșteptător.
Într-un final, realizând că trebuie neapărat, Alfonso se dă jos din pat, încă adormit și deja înjurând, lăsând în urmă căldurica comodă a așternutului. „E timpul pentru o nouă aventură“. Din păcate mereu aceeași. Ritualul trezirii începe monoton, ca de obicei. O tură rapidă prin baie, spălat pe dinți, făcut ochii mari. Etapa a doua – bucătăria rece. UUU…. Ce bucurie matinală! Urmează cafeauaaaa! În sfârșit licoarea fierbinte și neagră e gata. Etapa a III-a – și cea mai interesantă – cafea, două țigări și… meditația pe veceu… ah… plăcere… După ce își aprinde prima țigară se trezește holbându-se în unghi de 90° pe faianța albastră din baie, găsind mereu forme interesante în modelul haotic care ar fi trebuit să facă faianța mai atrăgătoare. De obicei uitând de agenda din poală care așteaptă enervată însemnările în legătură cu „ce am de făcut azi“, „câți bani am cheltuit ieri“ etc., (însemnări care au un rol foarte important în menținerea iluziei de „viață ordonată“ și „știu încotro mă îndrept“, necesitate absolută a omului modern, Alfonso umblă cu mintea aiurea după cai verzi pe pereți, visând la soluțiile fantastice de la TV, la glorie, plăceri materiale și viața lipsită de griji afișate la tot pasul în exteriorul lui, zâmbind la câte un gând ce promite soluții miraculoase la porcăriile lui de probleme mărunte și normale. Exercițiu total inutil de altfel, dar care are darul de a mai amorți sictirul din oasele omului nostru.
După momentul de meditație profundă oferit de eternele două țigări în combinația matinală fantastică cu porcăria neagră cofeinizată și aburindă, urmează mereu același mic dejun fără gust, fără miros, indiferent de felul de mâncare servit.
Dacă până în acest moment pijamalele și halatul constituiau garderoba tânărului, e timpul ca ritualul trezirii de dimineață să fie completat. Urmează aruncarea cu lopata a unor oarecare haine peste trupul slăbănog, proces efectuat mecanic ce se definitivează în numai câteva momente, în timp ce mintea personajului e de obicei în stand-bai. Ochei! Geanta-n cârcă și… acum urmează marea aventură! Strângând din fălci, Alfonso, își forțează sictirul să se facă mic într-unul din ungherele minții sale, „trebuie să ajung la serviciu“, și iese pe ușă. La fel de mecanic: 1. cheia în yală, 2. clanc, clanc – două rotații complete de cheie; casa e încuiată. Gata, averea lui e în siguranță.

În timp ce se îndrepta plictisit spre vehiculul proprietate personală, o întrebare îi zgudui simțurile lui ROTARU. Îngheță paralizat pe marginea bordurii. Lumea se-nvârte în jurul lui (tan ta na… efect matrix). „Oare în dimineața asta va porni jafu’?“, îi străfulgeră prin minte. Două picături de sudoare își făcură loc pe fruntea omului. Deodată, cu colțul ochiului drept, zări o babă în apropiere. Se apropia amenințător, șchiopătând, cu fața contorsionată de povara celor două sacoșe de plastic, una în mâna stângă, cealaltă în mâna dreaptă. Ceva era în neregulă! Alfonso detectă o sclipire ciudată în ochii babei. Mintea îi lucra repede. Neuronii, ațâțați de cofeina proaspătă alergau în neștire pe sinapsele supraîncărcate ale personajului nostru. Mii de scenarii erau evaluate instantaneu, mii de decizii trebuiau luate. Într-o fracțiune de secundă estimă distanța: aproximativ 3,5 metri până la subiect. Nu mai era loc de șovăială. În a doua fracțiune mușchii i se încordară la maxim. Alfonso urlă! Un salt… al doilea… primul atac pe flancul drept al babei. Zap! Cu forța unui zeu grec, Alfonso, smulge sacoșa din mâna dreaptă a babei. Trosc! Sacoșa se împrăștie în toate părțile la impactul violent cu primul gard. Baba urlă sălbatic! Ripostează cu un croșeu de dreapta. Alfonso efectuează o eschivă curajoasă, urmează o fandare dibace, învăluie baba pe partea stângă. Baba dă cu piciorul. Alfonso face o tumbă laterală… apucă sacoșa stângă. Trosc! Reușește să o smulgă. Aceasta se împrăștie la rândul ei, după o traiectorie precisă prin aer, luând contact cu un comunitar pașnic ce se afla din întâmplare în zonă. Bietul animal se îndepărtează, schelălăind, de zona de conflict. Baba revine puternic. O roată, două, îl surprinde pe Alfonso. Baba dă cu karata! Haaiiii… ia! Alfonso se prăbușește pe asfalt cu buza spartă. Se ridică repede însă. Atacul babei continuă. În semifandare și înconvoiată de spate pregătește lovitura finală. Plueah! Cu un huruit demn de un diesel german din al doilea Război Mondial, târât prin toate noroaiele Europei, baba slobozește o flegmă consistentă în direcția dușmanului. Alfonso realizează amenințarea. Flegma străpunge aerul, urmând o traiectorie spiralată. În ultimul moment reușește o eschivă pe spate , șșșfffffuuu… efect matrix. Imediat urmează riposta. Jap! Jap! Două palme. Baba e năucită. Alfonso aplică o lovitură de picior la gamba babei. Aceasta e în genunchi. Apoi brațele puternice ale tânărului zeu grec, reușesc un clinci neașteptat. Mâna dreaptă a babei e întoarsă la spate. Jap! Încă o lovitură la tendoane. Dușmanul e imobilizat! Alfonso, în continuare imobilizând baba, se apleacă și îi urlă furios în ureche: „Ar fi bine să pornească jaful ăla de mașină, că altfel te snopesc în bătaie!“.

Baba trece prin fața tânărului Alfonso, în continuare înghețat pe marginea bordurii, cu o expresie de încleștare crâncenă pe față. Baba trage în continuare de sacoșile de plastic, la fel de grele. Se oprește o clipă chiar în fața lui. „Ce te holbezi, boule?!“ – îi aruncă în treacăt sfidătoare lui Alfonso și șchiopătează mai departe.
Blestemând, tânărul se îndreaptă către vehiculul albastru. Doi pași, trei, cinci… tânărul e lângă vehicul. Scoate cheile. Clanc! Portiera se deschide fără probleme… semn bun. Își aruncă geanta pe scaunul din dreapta, se trântește în scaun, își ocupă postul de comandant. Verifică oglinda, poziția scaunului… până acum totul e în regulă. O scurtă scanare vizuală a habitaclului. „mda… totul pare în regulă. Azi noapte nu au fost piticii pe aici. Bun“. Fără ezitare introduce cheia în contact. Clanc! Contact! Se aprind o sumedenie de indicatoare pe bord. Toate sunt importante. Presiune… check! Ulei… check! Aer… check! Sistemele hidraulice… check! Sistemele electrice… check! Flux combustibil… check! Sistem climatizare… check! Lumini… check! Sistem plasmă… check! Nivele portanță… check! GPS… on-line! Verticalizare… efectuată! Senzori externi… on-line! Senzori interni… on-line! Sistem de suport al vieții… check! Sisteme securitate… check! Sisteme de armament… check! Apare și mesajul final pe displaiul LCD-ului verde-gălbui montat central pe bord: „toate sistemele sunt ochei!“.
Controlorii de trafic, doi pitici verzi, echipați în costume de protecție, fiind ridicați de mișcarea fluentă a unei mici platforme cu balustrade de marțipan deja mușcate (tâmpiți pofticioși!), își fac apariția pe bordul vehiculului fluturând frenetic câte două stegulețe albastre cu buline roșii și anunțând cu voci pițigăiate: „Ãl sistems ar gău, gău! Ripit… Ãl sistems ar gău, gău! Iu ar cliăr for lift-of sicuăns. Clirăns căud 477CBY56Q10 on ranuei 10. Gău! Gău!“.
Urmând instrucțiunile piticilor de trafic, ROTARU întoarce, din nou fără ezitare cheia în contact. Clic! Scânteie, motorul trosnește, vehiculul vibrează. Clanc! Motorul se oprește înecat, după un bubuit final terminat într-un imens nor de fum. „Merd!“ „Nău gău! Nău gău!“, voci panicate în toate părțile. Scandal! Nebunie! Pitici alergând peste tot! Alarme luminoase încep să clipăie peste tot anunțând dezastre iminente. În presă primele titluri de-șchioapă: „PROBLEME LA PORNIRE!“. La TV primele declarații șocante: „Doamnelor și domnilor laiv dl. Măstase: Eu nu am furat niciodată din avutul public, tâmpiților!“. Alarme, girofare. Doi castraveți murați încep să urle! Flașuri și blitz-uri! Panica cuprinde habitaclul! Rumoare în sală! Panică pe coridoare! Se hotărește a doua încercare. Suspans…
Presiune… check! Ulei… check! Aer… check! Sistemele hidraulice… check! Sistemele electrice… check! Flux combustibil… check! Sistem climatizare… check! Lumini… check! Sistem plasmă… check! Nivele portanță… check! GPS… on-line! Verticalizare… efectuată! Senzori externi… on-line! Senzori interni… on-line! Sistem de suport al vieții… check! Sisteme securitate… check! Sisteme de armament… check!
Piticii verzi la locul lor… „Ãl sistems ar gău, gău! Ripit… Ãl sistems ar gău, gău! Iu ar cliăr for lift-of sicuăns. Cliărăns căud 477CBY56Q10 on ranuei 10. Gău! Gău! “
Cheia în contact. Clic! Scânteie, motorul trosnește, mașina vibrează, șocul tras la maxim. Motorul refuză aprinderea… se efectuează manevre de urgență. O serie scurtă de șprițuri… trosc… poc…. o serie rapidă de șprițuri, motorul se chinuie. Piticii flutură cu frenezie stegulețele. „Gău! Gău!“ Broboanele de sudoare acoperă buza de sus a lui ROTARU. Pupilele sunt dilatate, pulsul crescut, simțurile încordate la maxim. Spațiul și timpul se comprimă. E acum sau niciodată! Și deodată… explozie. Motorul pornește! Urlă turbat, pistoanele aproape sar prin capotă, vecinii intră în panică, balcoanele se umplu de oameni înspăimântați! Benzina este pulverizată pe bujiile incandescente rezultând mult dorita explozie de energie ce antrenează dansul frenetic și incandescent al pistoanelor furioase, care, în sfârșit își fac treaba. Succes! Strada e înecată în fum!
„Șit! Iar am întârziat la serviciu!“ Alfonso calcă ambreiajul, bagă a I-a. Energia motorului e preluată de cutia de viteze și transmisă roților motoare. Olcit-ul albastru se urnește zgomotos din loc, troncănind și, lăsând vecinii în agonia balcoanelor lor termopanate. Pe măsură ce se pune în mișcare automobilul, soarele rece aruncă sclipiri metalice pe caroseria ușor șifonată dar încă prezentabilă… sclip! Sclip!