Mi-era atat de somn,am fost trezit de mirosul de cafea,credeam ca azi vom avea multe de discutat.Imaginea cu care te-ai obisnuit deja din filme sau cand te trezesti cu cineva langa tine,am cascat larg trecandu-mi mana prin par si coborand cu ea peste ochii stergandu-i de substanta adunata peste noapte.Am visat ca am fost melc si ca ma chinuiam sa imi ridic ochii peste un zid.Stateam pe umarul unui om ca papagalul pe pirat.In vis mostenisem de la un tanar ce murise de cancer pulmonar,mostenisem scrisul alambicat si criptic.De pe umarul lui vedeam acoperisul lumii,mi se facuse frica de inaltimi,desi melc fiind imi doream mereu sa zbor.
Alex?!unde esti mai?(oare de ce nu raspunde??)
Acum locuiesc intr-un pod de biserica,stiti voi,ca in filmul acela(home alone),dar nu se supara nimeni caci doar preotul stia.Tot ce trebuia sa fac era sa bat clopotul la ora 12.Am fost ajutat de cineva sa fac un mecanism automat care sa bata clopotul,de multe ori eram plecat,sau dormeam pana la bataie.
Mereu stiam sa imi enervez bunicul,ma uitam la el foarte puternic si ii intram cu tot cu ochi in suflet.Dar m-a iubit o viata intreaga,mai putin cand i-am purtat sicriul,atunci cred ca si-ar fi dorit sa nu exist.Asa m-am saturat de carti cu morti,de oameni morti si de moarte.Vorbesc unii ca ea trebuie acceptata ca un fapt natural,dar ce om neimpacat accepta pur si simplu moartea?Cat timp mai am de facut ceva,normal e sa imi para rau daca ar fi sa mor curand.
Alexandrina e fluturele ce locuieste cu mine.Are 2 perechi de aripi regale si picioare frumoase de viespe.in loc de trompa are o trambita de inger mica din arama si ochii ce-mi citeau gandurile.Era faptura zeilor nascuta pentru zei,nu stiu cum a ajuns la mine.Cred ca era aici inainte ca eu sa ma mut in pod.Seara ea se transforma in femeie.Era cea mai frumoasa femeie la atingere.Nu am vazut-o niciodata.Nu aveam voie sa o vad.In pod seara e destul de intuneric cat sa nu vad sa imi aprind nici macar tigara.Alexandrina imi zicea ca m-am schimbat,ca imi cunostea mintea si inainte sa vin aici,la biserica,dar acum spune ca sunt altfel.Am matreata si imi place mai tare vinul.Eu fumez doar seara si dimineata cand isi aseaza capul pe bratul meu.Stam intainsi pe o patura care miroase bine si fumam pe langa un pahar cu vin.Alexandrina visa sa se spele macar o data in viata ei in lacul Baikal.Nu stiu de ce si-ar pierde cineva atatea timp pretios dintr-o viata de fluture doar ca sa te sclzi intr-un lac rece.
Jumatate din viata si-ar risipi-o danad din aripi pana in Siberia,apoi ce ramane nu ar ajunge sa se bucure de visul ei.Cred ca ar pica palida in lac si s-ar scufunda la infinit.
Care ar putea fi cel mai inteligent raspuns la intrebarea:"ce insemn pentru tine?"asta m-a intrebat aseara!I-am raspuns ca cel mai inteligent ar fi sa tac."Amandoi stim ca tu reprezinti amagirea,iar fericirea temporara care mi-o poti oferi e iluzorie.Nu am sa raman cu nimic dupa ce te scufunzi.Si cand ma gandesc ca sarutam un san ce nu l-am vazut niciodata,cum sa puteam sa imi amintesc de el?"Mai bine mi-ai da chibritul acela ca mi s-au racit buzele de la atata vorbit de ramasaguri pierdute cu viata.
Ea ma dorea mai putin decat om si eu o doream mai mult decat fluture,mici neajunsuri ce au facut peretii sa planga in biserica.O data i-am spus ca o iubesc.Nu m-a crezut caci era intuneric si tocmai imi terminasem paharul cu vin.Radeam amandoi de ce porcarii puteau vorbii femeile inaite de slujba la biserica.Stiam de existenta unei adevarate mafii printre Ocrotitorii acestia ai Legii Sfinte.Nu ne interesa sa stim mai multe,oricum putregaiul era prea mult sa mai merite fi oprit.Imi era dor de ea in fiecare dimineata cand as fi vrut sa o strang in brate si sa ii simt caldura pantecelui.Ea pregatea soarele sa ma intampine.Cateodata o lasam sa imi citeasca gandurile si se umezea toata si trebuia sa bata din aripi sa nu o ia razna.Stia ca sunt nebun,dar nu avea nimeni un interes de recuperare a mea.Era atat de indiferent!
In dimineata asta m-am trezit trist,mirosul de cafea era ciudat.De ce nu raspunde oare cand o strig?Pe langa biserica era o cafenea si de aceea aveam impresia ca ea defapt s-a trezit mai devreme.Mereu eu ma trezeam primul.Ma trezeam sa o pot vedea la lumina zilei,dar ma trezeam cu noaptea in cap si in ochi imi ramanea noaptea.Cred ca ii cunosteam tot trupul si o mangaiam zilnic sa stiu daca s-a ingrasat sau a slabit.
Lucrurile ei lipseau.A uitat doar prafurile pentru aripi.Avea nisip un extrem de fin cu care isi ingrijea aripile in fiecare zi.Nu a raspuns,atunci am stiut ca a plecat,atunci am stiut ca voi ramane un melc.
Nu stiu daca a ajuns acolo unde isi dorea,dar stiu ca am plecat sa o caut.dupa vreo 2 saptamani,am gasit o pereche de aripi inghetzate de frig,cred ca au prins-o vanturile de vest si au facut sa din ea un tzurtzure magic.