poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-11-27 | |
Eram puternic atunci când respiram ser frigid pe sub unghii gata făcute cu mac imaculate. Probabilitate scăzută să zbor deci am început să-mi consolidez armura și tactica de luptă pentru pământ. Din pământ provenind , am încrucișat legile firii uneori păcalind auditoriul cu nisip fin, aceeași finețe găsindu-se și în degetele mele. Să devin sincer mi-am zis ocolind adevărul. Nu e vorba de minciună, a minți sau a fii un micinos, e vorba de a privi adevărul dintr-un anumit unghi. Am știut să văd în alții lucrul ăsta, uneori am știut ce adevăr v-or alții să audă sau să vadă sau să simtă am știut ce adevăr sau de ce adevăr au unii nevoie, neântrebând în prealabil. Cam de aici au început toate pentru că obișnuit cu partea de adevăr de care oamenii au nevoie de multe ori m-am lăsat dus de val administrând-u-mi și mie același rigid paravan. Care niciodată nu m-a putut satisface pentru că eu am știut și resturile și mirosul strident al părților nespuse. Alții să fie fericiți și să nu mă condamne pentru că e mai trist în pielea mea decât dezamagirea ce le-am provocat-o involuntar.
Sperând mereu la ceva mai bine pierdem esențialul trăind mereu din și prin dezamăgiri neștiind să profităm și să bucurăm trupul, sufletul mintea, cu ce într-adevăr merita. Trăim prin simțuri sau simțim ce trăim? Instinctual apăsăm buricul degetului pe propria constiință sau ne lăsăm influențați de instinctele altora. Azi e joi și poate nu , sunăm un prieten în plină noapte să-l acuzăm de sinceritate? Nu, pentru că până la urmă nu dăm doi bani pe opinia lui. De ce? Pentru că , trist, dar opinia lui ne influențează viața. Cât timp am să strig , am să respir, am să merg oblic? Hai să devenim colerici, nou nascuți cu colici sau maturi infatuoși. Hai să ne deghizăm în mareșali în trădători în moașe și chipuri feline. Hai să fim bigami, frunze, toamnă, noi, ei, dar impotenți în a ne vinde. O mie de chipuri dar senine și sincere cu noi. Am pătrunde în noi adânc, atât de profund încât am desluși cine suntem. „Dar cine suntem?”să nu ne mai întrebăm căci nu o să găsim niciodată raspuns. E o întrebare pe cât de nevinovată pe atât de negativistă , „cine” ...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate