În clasa a 2-a se afla un băiețel pe nume Costinel. El era îndrăgostit de matematică și îi plăcea să lucreze cu cifrele. Avea doi prieteni de soi: pe cățelușul Albică și pisica Mura. El dorea să se facă cercetător și să plece împreună cu cei doi prieteni spre planeta Marte. Cățelușul Albică abia aștepta să plece de acasă să vadă care sunt urmele de viață din Univers. Seara după ce luă masa cu părinții, Costinel se duse la culcare. În somn îi apăru o rachetă și visă cum va pleca cu prietenul lui Albică spre planeta Roșie. La rachetă este condus de tata, mama și de Mura. Au zburat cu racheta până au ajuns într-un ținut cu munți și coline. Uimit, cățelul Albică scoase un lătrat scurt spre Costinel:
-Este prea pustiu pe aici. Zăresc niște licurici și îmi este tare frică.
Costinel îi răspunse tare speriat:
-Stai încet să cercetăm, n-o fi chiar așa pustiu. Dacă de seamă băgăm, este un ținut argintiu. Viețuitoare de vom vedea, încet să ne apropiem, trebuie atenți să fim, să nu le îndepărtăm.
Cățelul Albică îl atenționă pe Costinel:
-Uite! pe dâmbul acela gol o mulțime de insecte mari, ce la luptă au pornit pentru un cazan cu petrol
Costinel le spuse nervos:
-Stați și nu vă mai luptați că numai o insectă singură va rămâne dacă vă certați. Rezolvați toată disputa dintre voi, cu mult tact șî înțelegere. Supărați vom fi și noi de va începe o luptă-n lege. Lui Costinel îi veni ideea să introducă sub cazanul cu petrol un chibrit si astfel să termine cu gâlceava lor pentru petrol.
Pe o colină uriașa, văzură o ceată de șobolani roșii care se băteau pentru un bulgăre de aur. Căpetenia lor luase bulgărele și nu lăsa pe nimeni să se apropie de el. Un șobolan jerpelit , striga cât putea de tare:
-Nu este drept ca numai el să aibă acest bolovan de aur, i-a dat și lui Saturn un inel, se dă drept un mare faur. Vrem ca să ne împarți și nouă, o bucată cât de mică.
Costinel veni cu o idee genială:
-Dacă ești mai luminat, dă la toți câte o bucată, și vei fi atunci adorat de o împărțeală atăt de dreaptă.
Dintr-o grotă uriașă, Albică și Costinel au auzit niște sunete ce te înfiorau. Au văzut o maimuță uriașă legată fedeleș pe un postament enorm. O maimuță păroasă, urla cât o ținea gura:
-Să piară imediat această creatură, s-a descoperit că ne-a trădat. C-un om de pe Terra a fost în vilegiatură, spunându-i vorbe de neiertat.
Tocmai se pregăteau să îi dea foc , când Albică scoase un lătrat puternic. Maimuțele se luară după cățel iar Costinel o dezlegă pe maimuța și o luă cu el în rachetă. Albică veni și el în viteză și toți plecară cu racheta. De jos un maimuțoi uriaș o amenință pe maimuța Vanda:
-De o să mai veniți pe planetă, în ștreang vă vom băga,iar maimuța cea brunetă, atunci nu va mai scăpa.
Maimuța Vanda le spuse bucuroasă:
-Credeam precis că voi muri, și de pe Marte am plecat. Vă mulțumesc cât voi trăi, că de acolo m-ați salvat.
Costinel simți un sărut pe obraz și crezu că este maimuța Vanda, dar era mama care venise să îl trezească ca să plece la școală. Ea îi spuse:
-Cred că ai visat frumos, căci în somn tu ai zâmbit. Trebuie să te îmbraci mai gros, afară iarna a sosit.