Invirtea cutitul pe masa si apoi se uita de-a lungul lui, incercind sa vada unde cadea virful. Cind virful se opri in dreptul lui se uita speriat de parca s-ar fi asteptat sa se vada pe el.
De ea uitase, o uitase lungita pe pat, cu un picior sprijinit de perete, si-o vazu doar atunci cind virful cutitului se opri in dreptul ei. Se uita la ea, ii surprinse ochii dealungul taisului, s-atunci intelese ce gindea.
- Stiu, incepu el brusc, atunci cind doi oameni stau mult timp impreuna incep sa se comporte la fel. Te gindeai ca si el facea asa.
Ii paru rau apoi, cind ii vazu ochii mari si buzele palide tremurind.
Asa incepuse totul intre ei. Isi amintea perfect, noaptea au facut dragoste de parca el ar fi fost el si dimineata cind s-au trezit ea s-a comportat ca si cum ar fi fost el in locul lui.
El murise. De fapt nimeni n-a stiut niciodata de ce a vrut sa moara. Si cu cit se gindea mai bine nu-i gasea nici o vina
El murise, pentru ceilalti. Probabil stiuse de la inceput ca va trai in el si murise doar ca sa aiba o confirmare.
Degeaba luptase impotriva lui, era singur si el o avea si pe ea.
Acum totul i se parea ireal, se simtea ca o umbra a lui, nu mai avea nimic personal.
Cineva se apropiase de masa la care statea si-l saluta. Raspunse mecanic la salut, fara sa ridice ochii, fara sa se intrebe daca il salutase pe el sau nu. Venea des pe aici, mai des decit ar fi vrut, si statea ore intregi cu un pahar in fata.
Asa a fost si cind ea a venit aici. Se trezise cu ea brusc in fata mesei si privirea i se oprise pe vinataia ce-o avea sub ochi. Da, o batuse, nu o data, de mai multe ori, de cite ori isi amintea cum o batea el. S-atunci ea icnea, se apara, lovea, zgiria s-apoi se prabusea plingind sau stergindu-si nasul de singe. O iubea, dar nu-l lasa el.
"Plec", ii spusese atunci si el n-a fost in stare decit sa-i priveasca vinataia ascunsa partial de fard.
Atunci n-a crezut-o, n-a crezut ca poate sa plece. Si a avut dreptate, n-a plecat. S-a sinucis.
Privi paharul pe jumatate gol.
L-au acuzat pe el de moartea ei. A venit fratele ei si a vrut sa-l omoare si el n-a facut altceva decit sa rida. Pentru ca ea s-a cuibarit in el.
Da, numai ca el n-a lasat-o. El a vrut sa fie singur, el nu putea sa imparta si-a strins-o , a omorit-o acolo, in sufletul lui.
I-a spus si fratelui ei ca nu el a omorit-o, ci el, si si-a dezgolit pieptul aratind undeva spre inima. L-au lasat in pace.
Acum nu vroia sa moara. Stia ca el asta astepta, sa triumfe, sa faca ca si el sa se omoare, sa-i fure pina si moartea.
Dar nu, se agata in fiecare zi de paharul lui si se lupta cu el. Si de fiecare data pleca impleticindu-se spre casa, cu el adormit de aburii betiei, rizind in hohote ca mai cistigase o zi.



Pentru Alina