nisipul ud al mării tinere
a oftat în urechea mea senină
de prunc în pătuț legănat
de o soră de-a bunicului
care mânca numai buruieni
sfeclă roșie si oțet de prune
a trăit mult maica Ioana
apoi am iubit cocoșul roșu
care înfrunta ulii dealului
ce dădeau iama în găini
și mi-am făcut o gaură în genunchi
zburând cu bicicleta Ukraina
a unui bunic zgârcit
dacă nu credeți am cicatricea
înainte de liceu pășteam calul sur
și citeam Inteligența materiei
o carte pe care v-o recomand
Dumitru Constantin Dulcan șeful clinicii
psihiatrice a spitalulul militar
îmi plăcea enorm să înot
am trecut cândva cu tata un lac foarte mare
înotând umăr lângă umăr
mai târziu am constatat
că îl iubesc pe tata
chiar dacă era un tâmpit
și nu se înțelegea deloc cu mama
ca să nu zic mai multe ... înțelegeți ...
am făcut și facultate chiar două
de ce
nu știu să spun
am locuit în cămin
am pus prize clanțe racorduri
am dormit în paturi suprapuse
am dat mită pentru a obține o cameră

azi amintirile s-au oprit o clipă
azi am întâlnit un om întins pe asfalt
lovit de tirul absolut al periferiei bucureștilor
salvarea încă făcea slalom printre automobilele non euro
sângele curgea din craniu
era inconștient respira
mi-a trecut prin cap că are gânduri amintiri
poate are și copii
m-am gândit două secunde unde să sun și am sunat la ea
ea era la job eu plecasem să mănânc
am uitat să menționez că există ea
chiar dacă nu credeți
fiecare bărbat ar trebui să își dea seama
în viața asta cine e ea
mi-a fost rușine că m-am gândit o clipă unde să sun
normal că la ea aș fi sunat cum să sun la altcineva
am fugit la medicul instituției unde lucrez
eram acolo împreună
ea ajunsese înaintea mea
am comunicat cu insistență că e o urgență
am aflat stupefiat că medicul nu are cu ce să îl ajute
tot cu insistență am zis medicului
că eu consider că ar trebui să meargă să ajute
am aflat însă că medicul lucrează
exclusiv pentru angajații instituției
am insistat disperat stând ciudat în ușa cabinetului
nu știam ce să mai zic
ea nu spunea nimic și eram mirat de asta
e-adevărat că de obicei e tăcută dar totuși ...
n-avea cum
plecase de lângă mine
fusesem singur slab și neconvigător în fața birocratului
total care trăiește așteptând salariul
m-am retras
am zărit-o în fața liftului așteptând
am coborât pe scări lăsând-o să-l aștepte
cel puțin dezamăgit

azi mi s-au oprit amintirile de copil