poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-09-19 | |
Unele sambete pe care le petrec la colt cu nascocirea ti le voi povesti aici…Daca as fi stiut ca de fiecare data cautam sa inteleg putin din ceva, poate ca as fi mai mult curaj sa imi asum ca greselile vin din a face si nu a crede… M-am chinuit sa zambesc fara cauza, am esuat cu efect… Daca as fi stiut ca a crede inseamna a trece peste majoritatea parerilor dezonorante si a socoti doar un moment de intuitie, poate as fi gasit raspunsul cele mai infantile intrebari…de ce ne cautam ? Prima seara petrecuta cu nascocirea a fost cea mai dureroasa criza de elemente. Daca nu stiam ca a te raporta la propriul ego insemna a incerca sa te redefinesti, poate nu as fi ramas imuna la straruintele unui alt ego de a mobiliza o parte din convingerea mea spre o alta directie, cu totul noua.
Am gasit-o pe o strada prafuita. Si nu numai ca era destul de tarziu si ca imi pierdusem speranta ca voi gasi vreun taxi ratacit, dar era atat de frig, incat degetele mi se inclestasera pe cheile de acasa… mi-a facut cineva cu mana si brusc eram interesata... Si am inceput sa rad ca ne cunosteam de mult... Asa ne-am revazut pentru prima data... Si a fost o noapte care parea sa nu se mai termine nicioadata... Era amuzant sa o reintalnesc. Era bizar. Si a ajuns sa fie tragic... M-a dezamagit aparitia indoielii... Nu stiam ca o sa ma infrunte atat de brusc si ca fiecare cuvant spus era o povara. Sa discuti la miezul noptii cu nascocirea e o mare provocare. Prima intrebare a fost daca am nascocit ceva. Da, am raspuns repede, de frica sa nu cumva sa-si dea seama ca mint. Pentru ca si minciunile pot fi nascociri uneori. De cele mai multe ori sunt ratari. Dar asta e deja o alta poveste.Revenind, primul element care lipsea era chiar lipsa unei nascociri. Mintea trebuie mereu sa nascoceasca, sa nu leneveasca niciun moment. Mereu trebuie proiectate microelemente, ca nu cumva sa ajungi in malaxor. De indata ce ai intrat in malaxor, esti pierdut. Cum spuneam, m-am grabit sa raspund ca am nascocit ceva, m-a intrebat desigur ce anume. Atunci mintea a recompus repede un sir de segmente alese aleator, cu sansa de a se regrupa intr-o nascocire. Greu de crezut, dar a reusit... Poate nu in intregime, pentru ca imi pregatise atatea intrebari menite sa ma deruteze, incat eram convinsa ca nu am scapare... va continua...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate