Intrigi și curățenie, ar putea fi un titlu bun pentru un autoportret al meu sau al tău, crezi că la curtea veche are cineva timp de noi...după cum vezi timpul în ziua de azi se pierde între gânduri și frustrări de tot felul. Destul de complicat să-l mai oprești din când în când peste câte un lucru frumos, peste carnea noastră tânără pe care noi o vedem altfel și din ce în ce mai târziu. Să așteptăm vinul! va avea aroma lemnului dulce sfios în privire și totuși ferm, la gust așa cum suntem și noi când ne bate vântul și nu știe că sufletul nostru nu se atinge de nimic uneori nici măcar de noi, doar brațele și corpul se răsucesc pe teama de a nu fi în zadar.
Azi m-am trezit mai aproape de vis! mi-e dor de liniștea pământului de acolo, parcă cerul se despletește altfel în șoaptele lui.

Ziua 485: Am lipit etichetele pe sticle. Pe una am îndrăznit să scriu chiar anul în care te voi revedea și mi-am spus că, pofta vinului de vechi vine din răbdarea noastră. Era un copil albastru la mine în poartă și n-am știut ce să-i spun. Am lăsat mansarda peste mine.