Am facut tot ce mi-am dorit cu viata...am mancat,am dansat,mi-am facut prieteni,am facut nebunii...dar ce folos?
Ma vad intre 4 scanduri...ganditor...si privind in intunericul ce nu se sfarseste...Nu-ti pastrezi nici o paine pentru ziua de maine;nu mai exista urmatoarea zi si nici stres.
Nu mai exista griji la care sa te gandesti mereu,nu mai exista responsabilitate si nici inteligenta.Totul e un pamant...si atat!
Si incerc sa ma privesc...sa ma uit la mine cum stau tolanit si asa voi sta la infinit...dar ceva nu-mi da voie ma opreste si-mi soteste..."Nu mai ai scapare!".Oare daca voi striga si voi implora pe cineva ma va auzit...sau daca ma va auzi ma va ajuta?Privesc in stanga si in dreapta...e plin de morti si o duhoare de te doboara.Prima noapte va veni curand...si voi fii singur...intre ei...noii mei tovaras sau poate...nu...va trebui sa caut singura cheia ce-mi va deschide ceru' si ma va primi.
Acum nu mai trebuie sa ma mai gandesc la grijile pamantesti,ci la o putere ca ma va ajuta sa zbier si sa indur.
Incerc sa-mi deschid ochii...sa plang....incerc sa-mi ridic privirea,sa scap din lantul intunericului...incerc sa zambesc,sa plang...dar ghearele reci ma tin si nu-mi dau drumul...incerc sa-mi incordez fata dar aceeasi problema ma sustine si ma strange tare incat imi ia si ultima rasuflare iar sufletul nu mai rezista in corp...nu mai poate indura atata...
Mainile mele sunt pline de negru...oh!Si nici pe ele nu le pot misca...apoi constant..."Nu mai am putere!"
Nu pot misca dar pot sa simt...simt cum ma doare...simt cum ma roade...simt ceva in maini...si un miros care e pe cale sa piara si el impreuna cu mine pentru totdeauna.Un buchet de flori...si ma rog:"Un ultim dans!Atat!"
Dar e prea tarziu...nici un glas...atat...si am cazut in prapastia cerului...
Si...ramas...intre...4 scanduri...