poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-03-22 | |
Murmurul pădurilor
Și ploaia sfârșitului de noiembrie Mi-au sensibilizat pentru totdeauna sentimentele, Ei sunt putrezi și umezi Cu mușchiul încă verde, Copacii sunt goi acum, În singurătate Și îmi sunt mult mai dragi; La apusul soarelui Când pot să le simt glasul trist și liniștitor Fără să vreau să fac ceva, Doar să-i privesc Putrezind, În toamna cenușie Ce mă-nvăluie în mistere naturale Și-mi clocotesc emoții depresive enigmatice. Solitudinea Singura mea emoție cosmică Și crengile copacilor, ude și încâlcite Peste pădurea adormită Ce cântă scormonind vântul Cu picături de ploaie Ce se îngroapă în goliciunea timpului Cu erotismul sentimentelor Înghețate. Sunt plin de pofte Când mă simt lup, alergând printre arbori, Ce sunt goi, fără frunze Și uzi și înghețați, iarna, Am strâns asprul lor trup în brațe Și m-am îngropat printre crengi Þipând cu ochii larg deschiși, La soarele ce se cufundă În aburul iernii, Tu simți...sau vezi? Cum mă pierd pentru totdeauna... Sărută-mă, să mă trezesc!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate