Sunt și eu un boț cu ochi neoriginal.


din treisutenouazeci de gheare,
am facut un almanah..


Câteodată mă trezesc dimineața, altădată după o zi întreagă realizez că sunt o stafie care regretă faptul neexperimentării intensității acelui bol sferic, conectat la un fel de energie total neanostă(cine a auzit de "viață), denumit "faptul-de-a-trăi". Reflectez la această activitate pentru că intensitatea la care s-a redus se datorează motivațiilor actuale care o fundamentează.


se puse calul pe branci
in fata autoritatilor
cu ecusoanele ridicate pe picioarele din spate
si cu epoletii intre picioare


Este o lume atât de superficială în manifestarea trărilor(nota bene: o simplă descriere, nu o analiză), încât uneori lacătul pe care orice om îl ascunde pe undeva prin organele interne ( nu știu pe unde, probabil prin ficat, de aceea oamenii vinului au creativitatea la degetul mic ) se manifestă prin închidere. Cum să spun mai clar? Păi, e ca și cum îți trebuie un mobil intern total independent de exterior pentru a-ți expulza trăirile în mediul sub a cărui placentă ți-ai ascuns privirile. Unde îl poți găsi? Oare în tine? Da, dar este calea cea grea. Dacă oamenii ar trăi diversitatea ca diversitate, libertatea de exprimare ( fără a o înțelege ca exprimare a stupizeniilor ), atunci poate am avea, într-o zi, mobile externe pentru ceea ce am amintit mai sus. Cum nu ne aflăm sub aceste influențe, iar sursa regăsirii personale nu o poți contura prin imitatio, decât prin metoda limitată a căutării interioare, cădem cu toții, din păcate și din lipsă de atitudine(în condițiile prezenței unor oarecare capacități), în mediocritatea trăirii, adică neputința acesteia de a se desăvârși prin exteriorizare neimpusă.

absurd, absurd, categoric absurd

Pe unde mai spălăm noi putina? E simplu..prin noi..și atât!