O privire rece.Un gand de nimicnicie zabovindu-mi pentru o clipita in minte.Sunt aici,sunt acolo,sunt undeva?!Sunt nicaieri?Sa fiu treaz,inca dormind...?Sunt viu,inca antrenand lumina prin aripile mele?Am ochii incremeniti intr-un punct gol,aproape inexistent,undeva peste intinderi...Este si nu este ca si cum eu la randul meu sunt si nu sunt.Sacrilegiu al departarii:irealitatea si confuzia starii materiei de a fi.Ce are de-a face intelegerea cu ratacirea si caderea cu extazul?!Ce am eu de-a face cu plecaciunile salciilor in intampinarea brizele nocturne ale dorintei ,ce am eu de-a face cu literele inca nedepuse in matrite ale iubirilor nerostite dar cantate atat de ritmic de mareele furibunde si tremuratoare ale marilor sperante....?De ce nu inteleg nimica si totusi totul imi pare atat de dezvelit de la prima si pana la cea din urma aparenta?Puerile ganduri...Scanteietoare ratiuni ale nemiscarii pe pedestaluri ale reazamelor supreme...De ce acum alegerea mi-e pironita ca toata carnea pe oase,ca mainile si picioarele pe crucea nimicului in cel mai adanc dintre neanturi?Pierdut printre bancuri de aer,printre stoluri difuze de ingeri in convalescenta,ma ghemuiesc in coltul meu de verde si de albastru incercand evadarea din lagarul ratiunii si din albiile gandirii.
Numai picaturile acum singuratice de ploaie mai imi deranjeaza starea si-mi dau peste cap imaginile atat de imbibate in staticul aproape luciferic.Sunt un corb la marginea lumii cu aripile-i impotmolite in grauntii de aer,in mlastina luminii dinainte de inserare.