Îmi aduc aminte și acum seara când i-am mărturisit întreaga mea dragoste, iubirea mea arzătoare și fierbinte, momentul când, cu buzele întredeschise de pasiune, am început să-i șoptesc tot ceea ce păstrasem o viață în suflet:

" Doamne, cât te iubesc! Îmi vine să-ți sărut buzele în fiecare clipă, să le sărut și să le mușc, să-mi satisfac dorința nebună de a-ți cuprinde fața cu mâinile și de a-ți săruta fiecare por, apoi fruntea, sprâncenele, ochii, nasul, gura, pomeții, bărbia, să-ți mușc, prin ridicarea privirii, lobul urechii stângi, apoi al celei drepte, să-ți cuprind cu palmele gâtul, să-ți urmăresc atât de aproapele vene cu respirația... Ah, cât te iubesc! Iubesc clavicula, umerii, pieptul pe care-mi las ușor capul când dormi și vreau să-mi dai din respirația somnului tău, apoi îmi strecor ușor mâna pe pielea umedă până la adâncitura prin care ne hrănim intra-uterin și iar spre... atingând proiecția dorinței cu palmele dornice...
Cât te iubesc... atât de mult încât aș intra în interiorul tău și aș pune în dreptul fiecărei cămăruțe din inima ta petale de crin alb- semn că am trecut pe acolo, atât de mult încât m-aș îmbrăca cu trupul tău și aș uita de frigul ce mă cuprinde când mă uit în... ochii tăi...
De ce? De ce mă lași să visez, să am atâta dorință și tu să mă fixezi cu privirea așa cum ai face cu un mort de care e mai bine să te desparți?
De ce indiferența privirii tale mă arde și mă face să te vreau și mai mult? De ce? De ce? De mii de ori de ce? Fă-mă să înțeleg, să mă înțeleg, să te înțeleg!
De ce când viața mea îți aparține? De ce când sunt în stare să-mi tai din carnea mea și să pun în locul unde a ta doare să-ți iau suferința? De ce când sunt în stare să-ți dau ochii mei când ai tăi vor fi prea obosiți de atâtea priviri? De ce când aș putea pune inima mea să bată de două ori mai tare ca a ta să se odihnească pentru a-și reîncepe drumul?
De ce privirea ta mă face să văd aceleași palme ce-ți mângâiau gâtul tău nespus de frumos adineauri, acum strângându-se în jurul lui și făcându-l fărâme, strângând până sângele se adună, ochii se bulbucă, fața se înroșește și te transformă în victima mea.
Te văd... De ce îți văd nenorocita de privire ațintită asupra mea? De ce și acum sub povara mâinilor mele ucigașe ea ma țintește și mă arde cu răceala ei?
Acum nu te mai vreau pentru că te am! Întins și alb după ce am simțit tot ceea ce au simțit toate celelalte care au fost țintuite de priviri identice ce ard, usucă și duc la păcat!!!
Adio frumosul meu iubit!
Să dormim acum!
S-a făcut noapte!
În sfârșit întuneric... "
E tot ce i-am șoptit și abia apoi am putut dormi liniștită...