Cioburile s-au imprastiat pe covor cu zgomot asurzitor...Am intors capul cuprinsa de spaima...si am vazut aproape de mine ce mai ramasese din cadoul lui...Aproape nimic..Pana mai ieri era un tablou cu un pisoi care dormita pe o banca...il primisem in dar de ziua mea cam cu o luna intarziere..O luna si 4 zile...
Nu stiu cum se indurase sa mi-l ia.
Imi urlase de mii de ori ca nu merit nimic..
Ma durea faptul ca era al doilea an consecutiv in care nu-mi cumparase nimic.. cu acelasi motiv care imi ardea sufletul:"Nu meriti"
Chiar nu meritam???
Poate asa era ..poate nimic din ce fac ..nu are rost ..poate gresesc ,dar cat de crud poti fi sa-i spui unei persoane care ar face totul pentru tine..ca nu merita nimic de ziua ei....
Nu stiu..
Priveam sticla imprastiata pe jos ..si o durere ascutita imi strapungea sufletul
Era singura amintire ,singurul lucru primit de la el.Si dupa ce-mi zdrobise si sufletul si visele…avea sa se zdrobeasca acum si acel ultim fragment de trecut...
Mi-as fi scos ciorapii si as fi pasit desculta peste cioburile goale
poate asa as fi pastrat infipt in mine pe vecie uimirea lui si durerea mea..