poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-08 | |
Se trezi lac de sudoare. Pijamaua era fleasca.
"Ce vis ciudat ..." isi spuse, apoi isi sterse fruntea plina de broboane de transpiratie. Se uita la ceas. Era inca mult prea devreme pentru a se pregati de mers la servici. Era ora patru si douazeci si doua de minute. "Fir'ar, maine iar voi fi obosit la birou. Si in plus, acum trebuie sa ma si schimb de hainele astea ude!". Se ridica si ramase o vreme asezat pe marginea patului, cu capul in maini. "Ce vis ciudat ..." isi spuse iarasi si incerca sa si-l aminteasca in intregime. Renunta dupa o vreme si isi spuse ca ar fi cazul sa se schimbe daca nu voia sa raceasca. Se ridica in picioare si abia atunci isi dadu seama ca era putin ametit. La inceput senzatia nu era foarte suparatoare, dar pe masura ce se indrepta catre sifonier se simti din ce in ce mai ametit. Se propti de usa sifonierului, simtind ca intreaga camera se invartea cu el. "Ce dracu' se intampla cu mine?" mai avu el timp sa se intrebe inainte de a se prabusi. Nu avusese nici un simptom de raceala sau gripa pana inainte de a se pune in pat cu cateva ore inainte. Nici acum nu se simtea rau. Era doar ameteala asta si un sentiment ... un sentiment ciudat, pe care nu stia cum sa il descrie. Desi nu era nimeni in incapere in afara lui, avea totusi senzatia ca este urmarit, ca in afara de el, mai era cineva in camera. O prezenta invizibila. "Am halucinatii, isi spuse. Probabil am febra si din cauza asta, halucinatiile". Incerca sa se ridice de jos, dar nu putu. Isi duse mana la frunte, dar nu o simti mai fierbinte decat de obicei. Inca un efort de a se ridica se dovedi a fi sortit esecului. In final se prabusi pe covor, cu bratele in lateral, de-o parte si de alta a corpului. Senzatiile devenira in scurta vreme confuze. Vedea dare de lumina in intunericul camerei, umbre care-i jucau inaintea ochilor, auzea sunete care pana atunci nu existasera si in plus acel huruit care crescu in intensitate pana cand deveni suparator. Vru sa isi astupe urechile dar nu se putu misca. Era sleit de orice putere. De-o data, totul inceta: luminile, umbrele, zgomotul, totul. Isi reveni cu chiu cu vai in simtire si incerca sa se ridice din nou. Constata ca senzatia de ameteala de mai inainte disparuse si ea. "Ce mama dracului se intampla cu mine?". Nu era genul care sa apeleze cu una cu doua la doctori. Nu ca nu ar fi apreciat ce faceau acestia, dar era convins ca organismul uman are suficiente resurse pentru a-si rezova singur anumite probleme cum ar fi o infectie sau o raceala. Nu era nevoie de substante straine, nu era nevoie sa il otraveasca incet, dar sigur. Isi schimba pijamaua si se intinse inapoi in pat. Ar fi vrut sa faca un dus, dar isi spuse ca va face unul dimineata. "Inca mai am doua ore pe care le pot dormi" isi spuse el vrand sa profite cat se putea de timpul de somn care ii mai ramasese. Intins fiind, avu din nou acea senzatie bizara ca in incapere se mai afla cineva. De-o data prezenta deveni mult mai puternica, iar el simti instantaneu ca era "raul". Nu daduse nici o data atentie acestor "basme", cum le numea el, despre ingeri, demoni, Dumnezeu si alte entitati spirituale. "Ce porcarie!" isi spuse. "Asa ceva nu exista!". Si totusi ceea ce simtea acum era cat se poate de real. "Cu siguranta sunt refulari ale subconstientului!" isi spuse. "Cine stie cand am primit o anumita informatie pe care dintr-un motiv sau altul am refuzat sa o prelucerz, lasand-o subconstientului, iar acum, ca nu inteleg ce se intampla, subconstientul imi readuce in prim plan informatia respectiva. Sigur nu e real. E doar o forma prin care subliminal incerc sa imi explic ceva ce nu pot intelege. E o asociere intre o situatie inexplicabila si un mister, atata tot. Creierul incearca sa-si explice situatia apeland in cele din urma la misterul existentei spiritelor. Incerc sa imi explic un mister pe baza altuia. Ratioanmentul nu este corect si trebuie sa inceteze." Facu o pauza incercand sa nu se mai gandeasca la nimic, sa isi lase mintea libera. Prezenta continua sa se faca simtita, astfel incat el isi spuse ca trebuie sa faca un efort mental pentru a-si reveni la normalitate. "Aceasta senzatie este falsa" isi spuse el, apeland la autosugestie. "Prezenta e doar in mintea mea si atata tot. O pot face sa dispara! Eu, prin subconstient, am creat-o, tot eu o pot face sa si dispara!". Incerca sa se relaxeze, dar instantaneu isi simti corpul parcurs de un flux de energie. Energia pleca din crestetul capului, cobori pana in talpi si urca din nou spre cap. Acest du-te-vino continua pret de cateva zeci de secunde. Senzatia era cat se poate de suparatoare, semanand cu senzatia pe care o avusese de fiecare data cand se curentase. Era ca si cum cineva l-ar fi conectat la o priza de curent. Vru sa se miste, dar se simtea ca paralizat. Nu putu misca nici macar un deget. Huruitul de mai inainte reveni, iar mixtura aceasta de senzatii il sperie. Pana atunci fusese calm, incercand sa isi explice ceea ce traia. In cele din urma se gandi ca daca prezenta pe care o simtea si din cauza careia avea toata aceasta avalansa de trairi reprezenta raul, logic ar fi fost sa se gandeasca la partea celalta pentru a scapa. Se gandi la Dumnezeu, chiar daca nu intelegea el prea bine cum stateau lucrurile in ceea ce-L priveste: realitate sau mit. Ceea ce simtea acum era cat se putea de real, asa ca isi spuse ca oricum nu avea ce pierde. Un gand ii spuse ca trebui sa isi faca semnul crucii, iar el incerca. Mainile insa nu il ascultau. Isi facu atunci cruce cu limba, in gura. Atat senzatiile de mai inainte cat si prezenta disparura brusc. Ii ramasese insa o senzatie de plutire in gol si de racoare. Incerca sa se miste si realiza ca totul revenise la normal. Nu stia cum sa catalogheze evenimentul, asa ca pe moment se feri sa emita vreo ipoteza. Era clar ca nu mai avea nici o sansa de a mai dormi pana dimineata, asa incat se ridica si merse la bucatarie. Isi facu o cafea si isi aprinse o tigara. Trase cu sete din tigara, sufland mai apoi fumul cu zgomot. "Tot ce pot spune despre experienta de mai inainte e ca a fost ... ciudata!". Nu era un tip usor de impresionat, dar experienta de mai inainte avusese darul de a-l pune pe ganduri. Era un tip analitic, obijnuit sa isi explice fenomenele, asa ca in timp ce isi bea cafeaua se gandea la ceea ce traise mai inainte. "Ceea ce am simtit poate fi foarte usor explicat daca tin seama de subconstient" "Cum explici atunci faptul ca dupa ce ai facut semnul crucii cu limba a disparut totul?" se intreba el. "Simplu! O alta informatie introdusa in subconstient: Raul egal Satan, Binele egal Hristos. Hristos egal cruce. Apare Satan, contraofensiva e Hristos, Crucea. Crucea mai mare decat Satan, rezulta: Satan pierde. Un rationament cat se poate de simplu". "Asta e!" facu el, bucuros ca rezolvase misterul. "De ce?" se intreba cateva momente mai tarziu. "De ce azi? Ce a declansat procesul?". Se gandi la ce facuse in ziua precedenta, cu cine vorbise, despre ce vorbise, dar nu putu gasi ceva care sa aibe legatura cu intamplarea de mai inainte. "In plus, isi spuse, nu sunt deloc tipul religios. Nici nu mai stiu de cand nu am fost la biserica. Nu tin minte sa ma fi gandit recent la problema religiei, la ingeri, demoni etc, in care eu oricum nu cred!". "Ce ar fi putut declansa evenimentul?" Termina tigara si isi aprinse imediat alta. "Nu e bine sa le sudez" isi spuse, dar gasi ca are circumstante atenuante asa ca renunta la idee. "Pe de alta parte, daca nu a fost o rabufnire a subconstientului, sunt doua ipoteze. Prima: ceea ce s-a intamplat a fost real si atunci exista ingeri, demoni etc, sau a doua: am avut halucinatii, ceea ce inseamna ca am o problema de sanatate, mai grava decat poate organismul sa trateze singur, caz in care ar trebui poate sa consult un medic.". "Orice efect are o cauza, isi spuse. Care-i cauza?". Fuma aproape jumatate de pachet si bau trei cani de cafea. Cand realiza asta isi spuse: - Cu astea poti omori un cal bun! Dumnezeule, cat am fumat! "Dumnezeule!", gandi el. "De ce 'Dumnezeule', cata vreme nu cred in El mai mult decat intr-o poveste?". "E doar o expresie, isi spuse. O expresie din limbajul de zi cu zi, imprumutata de la altii. Nu trebuie sa caut acum explicatii pentru fiecare vorba pe care o scot din gura! La fel de bine as fi putut spune 'Drace' sau mai stiu eu ce." Se ridica anevoios de la masa si merse la dus. Era deja ora sase si patruzeci de minute. Ceva mai tarziu iesi pe usa apartamentului si chema liftul. "Va fi o zi grea!" isi spuse. "Voi fi iarasi varza toata ziua!". *** *** *** *** *** - Sa va spun o intamplare ciudata, zise Oliewer, rotindu-se odata cu scaunul spre centru cubiculului unde era imreuna cu ceilalti colegi, cu totii programatori. Toti isi ridicara privirile din monitoare si se intoarsera spre Oliewer. Rar de tot se intampla ca Oliewer sa povesteasca ceva. De obicei ii asculta pe ceilalti povestind si din cand in cand dadea din cap zicand eventual cate un 'da' timid. Era genul de om asezat, molcom, care isi vedea de treaba lui, oricand saritor sa ajute daca i se cerea parerea, dar rezervat in rest. - Mai, incepu Oliewer in stilul sau caracteristic, sa vedeti ce s-a intamplat! Aseara vine fiu'meu la mine si ma intreaba: "Tati, Dumnezeu exista?". Ce era sa spun unui copil de sase ani la o astfel de intrebare? "Fireste ca exista!", i-am raspuns. "De unde stii?", m-a intrebat Cassus. "Pai, na, exista, pentru ca ... exista!". - Ciudati sunt copiii astia cu intrebarile lor, facu Lucian. "De ce e cercul rotund, de ce apa e uda, de ce iepurele are urechi lungi?" Rasera cu totii. - Na, si ce-a zis Cassus? - M-a intrebat foarte sincer daca eu l-am vazut pe Dumnezeu. - Si ce i-ai raspuns? - Ca da, ca L-am vazut pe Dumnezeu in frumusetea naturii, ca L-am vazut in bucuriile pe care le-am avut. Ce era sa-i spun? Numai ca el nu s-a multumit cu raspunsul asta. "Nu, dar, asa ... cu ochii, L-ai vazut?". "Nu, Cassus! Pe Dumnezeu nu Il poti vedea cu ochii!". "Si atunci de unde stii ca exista?' m-a intrebat el. - Copiii ... facu si Calin zambind. - Mai, aproape ca im venea sa ii spun ca nu exista, dar atunci ar fi zis ca l-am mintit la inceput. - Incercai sa o dai la-ntors, care va sa zica? rase Lucian. - Ei, si ii zic eu lui Cassus: asa mi-a spus si mie bunica demult ... cand eram si eu mic, ca si tine acum. "Si daca te-a mintit?", m-a intrebat Cassus ingrijorat. "Ea L-a vazut?". Turbam. "Nu, Cassus, pe Dumnezeu nu il vezi!". "Atunci inseamna ca nu exista!", a zis Cassus suparat. Facu o pauza pentru a-si trage sufletul si continua: - L-am intrebat atunci daca vede aerul. "Nu!", mi-a raspuns. "Ei vezi, aerul exista si il respiram, desi nu il vezi cu ochii!". "Adica Dumnezeu e aerul?" m-a intrebat Cassus nedumerit. "Nu, Cassus, Dumnezeu nu e aerul, dar e ca si aerul din punctul asta de vedere. Nu Il poti vedea desi exista!". Urma iarasi o pauza si Oliewer continua: - Abia acum vine partea interesanta! - Ce-a mai zis, intreba Calin. - Mi-a zis ca el crede totusi ca Dumnezeu e aerul, pentru ca a vazut el ca in aer plutesc niste mingiuci mici transparente, de diferite culori, care sunt foarte, foarte bune si rad tot timpul. "Asta trebuie sa fie Dumnezeu!" a zis Cassus iar apoi mi-a zis suparat inainte de a pleca: "Nu stii nimic! Trebuia sa vin eu si sa iti spun!". - Adevarul e ca au o imaginatie foarte, foarte bogata copii astia, zise Lucian. - Mai, continua Oliewer, imaginatie sau nu, dar sa vedeti dracia dracului: in urma cu cateva zile am citit intr-o revista un articol. Era vorba de o femeie cu capacitati paranormale care vindeca prin bioenergie. Cazuri clare, nu povesti, cazuri documentate. Ei si femeia asta spunea exact la fel ca fiu-meu despre niste sfere transparente de diferite culori cu care ea comunica. - O avea si Cassus capacitati paranormale, glumi Calin. - Razi tu, razi, zise Oliwer, dar daca fiu-tau ti-ar spune ca vede lucruri despre care nu avea cum sa afle altfel, si tu ti-ai pune intrebari. - Eu cred ca toate bazaconiile astea cu paranormalul nu sunt decat circ, menit sa atraga atentia si sa ii imbogateasca pe asanumitii vizionari, spuse Calin. Nu cred in asa ceva. Tu crezi? il intreba pe Oliewer. - Nu stiu ce sa cred, dar mi se pare imposibil ca totul sa se rezume la ceea ce vedem. Spre exemplu, undele radio din atmosfera. Nu ma refer la cele emise de om, ci la cele naturale. Cata vreme nu ai un dispozitiv care sa le puna in evidenta, nu esti constient de prezenta lor si tinzi sa nu crezi ca exista, desi ele clar exista! - Hm... ciudat, zise Lucian. - Da, intari Oliewer, apoi spuse: gata, hai inapoi la munca. Am pierdut destul timp. *** *** *** *** *** Era deja tarziu, dar el inca nu dormea. Se gandea la ce le povestise Oliewer in cursul zilei la birou. Nu stia de ce, dar, desi nu zisese nimic atunci, ar fi vrut sa afle mai multe. Simtise ca i-ar fi placut sa aibe si el o parte din seninatatea acelui copil si sa poate crede. "Pentru ce?" se intreba el. "Pentru ce as vrea sa cred?". Nu stia de ce, dar asta simtise. "Prostii!" isi spuse in final si se intoarse pe partea cealalta, iar in scurt timp adormi. Trecuse o saptamana de cand avusese prima experienta, iar acum tocmai o avusese pe a doua. Era in bucatarie, intrebandu-se ce i se intampla, de ce aceste trairi. Simtise prezenta in camera, urmata de fluxul de energie si huruitul de prima data. Incercase sa reziste cat de mult a putut, nevrand sa faca semnul crucii. "Trebuie sa dispara si altfel!" isi spusese, toata bazaconia asta cu Satan-Hristos e doar in mintea mea. Trebuie sa dispara si altfel!" La un moment dat, simti ca nu mai poate respira, ca muschii i se incordau fara ca el sa ii poata controla. Inca nu voia sa cedeze presiunii psihice de a-si face semnul crucii. Rezista cat rezista, dar simtea ca isi pierde cunostinta din cauza lipsei aerului. Creierul renunta sa functioneze in absenta oxigenului. In final isi facu semnul crucii cu limba si la fel ca data trecuta, totul disparu dintr-o data. Era nervos, iar acum isi spunea ca asa ceva pur si simplu nu se poate. Rationalul din el refuza sa accepte misticul. "Totul trebuie sa aibe o explicatie logica! Absolut totul!". Termina tigara si o stinse apasat in scrumiera. "Refuz sa cred asa ceva!" isi spuse. "Refuz!". Pe de alta parte isi spuse ca refuzul nu implica inexistenta problemei. "Totusi sa admit dintr-o data ca aceasta realitate paralela despre care doar am auzit pana acum, exista, nu este tocmai un fleac. Intreg sistemul de valori de pana se duce pe apa sambetei!" Isi spuse ca cel mai bine ar fi sa astepte. Sa nu traga nici o concluzie dupa numai doua experiente, ce-i drept foarte ciudate. A doua zi, dupa servici se intalni cu unul din prietenii sai, la o bere. - Marius, trebuie sa iti povestesc ceva, dar te rog, asculta-ma pana la capat. - Care-i baiul? intreba Marius. - Fii atent, cu mine se intampla ceva ciudat de vreo saptamana incoace. - Ma, baiatule, cu tine se intampla ceva ciudat de cand te stiu, glumi Marius. - Pe langa asta, zambi Dan. - Ce poate fi mai ciudat de atat? glumi iarasi Marius. - Crede-ma ca poate! Asculta-ma! - Zi, mai baiatule, atunci! Sa vedem! Ii povesti toata patania de acum o saptamana si apoi pe cea de aseara. - Bai, tu sigur nu erai drogat? facu Marius auzind povestirea. - Ha, ha, ha, facu Dan. Eu iti povestesc ceva serios si tie iti arde de glume ... - Eu nu stiu ce sa zic, raspunse Marius, dar pana acum nu am mai auzit asa ceva. - Nici eu, tocmai asta e problema ... - Pai ce sa zic, mergi si stai de vorba cu un preot. - Si ce sa-mi zica asta? Ca am pe dracu-n mine? glumi Dan. Nu cred in preoti. - Dar in chestiile care ti se intampla crezi? - Pai se pare ca sunt nevoit, nu? - Ce ai de pierdut daca vorbesti cu un preot? - Teoretic nimic, dar ... - Pai si atunci? - Parca nu m-as duce la biserica si "Saru' mana, parinte, stiti, pe mine seara ma viziteaza necuratu' in care, in parenteza fiind spus, nu cred; si am venit la ma'ta sa imi spui cum sa scap?" - Mai, daca vrei, eu te pot pune in legatura cu un preot pe care il cunosc. Omul e destul de citit ca sa nu te ia cu chestii de genul farmece si mai stiu eu ce dracovenii. - Vorba ta, zise Dan, n-am ce pierde. *** *** *** *** - Ceea ce imi spui nu este necunoscut! zise parintele Artimoniu. In istoria Bisericii sunt nenumarate cazuri ca cel despre care imi spui. - Parinte, ma faceti sa imi pun probleme la care nu m-am gandit niciodata pana acum. - Te referi la Dumnezeu? - Da, in mare. Daca Dumnezeu exista, atunci inseamna ca mi-am facut o imagine falsa despre viata asta. - Orice om care scoate capul in lume, tinde sa uite de Dumnezeu, pentru a se intoarce mai tarziu din nou la EL. - Dumneata, Il cunosti? - As minti daca as spune ca da, raspunse preotul. - Cum poti vorbi atunci despre Dumnezeu cata vreme nu Il cunosti? Ceea ce faci dumneata este sa vorbesti despre un concept si atata tot. - Il cunosc in schimb din ceea ce am invatat, din ceea ce am citit. - Cu alte cuvinte, din ceea ce vi s-a spus. - Daca vrei sa pui lucrurile in lumina asta, da! - Ce garantie aveti ca nu vi s-au spus povesti, ca nu reprezentati defapt o idee? - Minunile care se savarsesc prin Biserica, raspunse preotul. La inceput, cand eram si eu tanar, gandeam la fel cum gandesti tu acum, dar pe parcurs, am aflat din ce in ce mai multe taine ale Bisericii si negativismul meu tineresc s-a demontat. - Numiti negativism faptul ca imi pun intrebari? - Nu, intrebarile sunt firesti. Doar asa poti ajunge sa cunosti. Negarea minunii, in schimb, din orice fel de motive se cheama negativism. - Spre deosebire de dumneata, parinte, eu nu am vazut pana acum nici o minune savarsindu-se. Educatia mea a fost de o asemenea factura incat sa ma conduca spre un rationament rigid, perfect functional pana nu de mult. Acest rationament s-a oprit insa in momentul in care desi logic stiam ca nu poate fi cineva in camera, pentru ca nu vedeam pe nimeni, simteam totusi foarte reala o prezenta. Acesta a si fost motivul pentru care am hotarat sa ma intalnesc cu dumneavoastra. - Minuni au existat si inca exista, tinere. - Nu despre minuni vreau sa vorbesc, parinte. - M-ai intrebat ce anume m-a facut sa ma conving de existenta Lui. Tacura o vreme, apoi preotul continua: - Ai fi foarte surprins sa aflii cate se petrec defapt in lumea asta. - Incep sa constat, facu Dan zambind. - Ceea ce ai simtit tu recent a fost un demon care si-a facut simtita prezenta. - Parinte, v-am spus, eu nu cred in chestii de genul acesta. - Pentru ce, atunci, ai vrut sa ne intalnim? - Sincer, din curiozitate! Voiam sa vad ce ar spune un om al bisericii vis a vis de trairile mele. - Spuneai ca totul a disparut cand ai facut semnul crucii, nu? - Da, dar pe de o parte ma mir, pentru ca nu sunt un tip credincios, iar prin urmare, semnul crucii nu are o foarte mare insemnatate pentru mine. - Daca tu nu crezi in Dumnezeu, nu inseamna ca El nu crede in tine. - Haideti, Parinte, ca deja imi vorbiti in dogma institutiei pe care o reprezentati! Nu asa ma veti face sa cred si in plus, dupa cum am spus, reprezentati o institutie, nu Divinitatea. - Poate, dar altfel nu ai cum sa ajungi la Dumnezeu. - Nu mi-am pus problema de a ajunge la Dumnezeu, dar sunt convins ca nu Biserica este calea. - Ai ceva impotriva Bisericii? - Nu am nici ceva impotriva, dar nici nu pot spune ca sunt din categoria celor care pot fi dusi prea usor de nas. - Dus de nas?! intreba preotul a mirare. Cine ar avea interesul de a duce pe cineva de nas si care ar fi acest interes? - Parinte, cunosc suficiente lucruri din istoria mondiala si implicit a Bisericii incat sa imi dau seama ca Biserica de dupa Constantin, cel caruia ii spuneti "Cel Mare" si a "Sfintei sale mame, Elena" nu a mai fost ceea ce ar fi trebuit sa fie. - Te referi la Inchizitie? Daca da, te asigur ca Biserica Ortodoxa nu a avut nimic de a face cu ea, facu preotul mandru. - Parinte, sa zicem ca Biserica a pornit de Iisus, om sau Dumnezeu, dar cu siguranta de la cineva din popor. Datele istorice despre momentul Iisus sunt foarte putine si nu este in interesul nimanui ca aceste date, daca exista sa fie scoase la lumina. Corect? - Cum poti vorbi asa? intreba parintele aproape jignit. Biserica noastra tocmai despre asta vorbeste. Il vesteste pe Iisus. - Fara suparare, parinte, Biserica dumneavoastra este continuatoarea unei biserici care a uitat complet de Dumnezeul ei. Este o biserica al carei Dumnezeu au devenit banul si puterea. Nu are rost sa ma faceti sa cred altceva, pentru ca va pot aduce argumente pana in panzele albe. - Daca tu asta crezi despre Dumnezeu, atunci orice discutie inceteaza. - Nu am vorbit despre Dumnezeu, parinte. Am vorbit despre Biserica, ceea ce este cu totul altceva. Daca dumneata, prin educatia pe care ai primit-o ca preot si prin faptul ca reprezinti Biserica, vrei sa ma faci pe mine sa asociez ideea de divinitate cu organizatia careia ii spuneti inca Biserica, asta e deja alta poveste. Cu atat mai mult ma voi departa de cautarea mea daca voi incepe sa asociez Divinitatea, instituiei dumneavoastra, fie ea catolica, ortodoxa, protestanta sau mai stiu eu care. - Nu exista alta cale! facu preotul atat de convins pe cat putea fi cineva vreodata. - Eu cred altceva, facu Dan, iar cata vreme cred ceea ce cred, nu aveti cum sa ma convingeti. Argumentele dumneavoastra, ale preotilor in general, sustineti ca sunt imbatabile tocmai pentru ca dumneavoastra sunteti "alesii lui Dumnezeu pe Pamant". Mi se pare un argument subtire, fara consistenta, cata vreme in fata argumentelor istorice, de netagaduit, dumneavoastra veniti cu aceasta pozitie, de sfinti. Sunteti orice altceva, parinte, si va rog sa ma scuzati pentru sinceritatea cu care vorbesc, sunteti orice altceva decat sfinti. Nu o spun eu ci faptele va tradeaza. - Nu suntem sfinti! Nimeni nu e sfant! - Atunci acceptati ca v-ati putea insela? - Noi, preotii, desigur, dar Biserica nu, pentru ca Biserica este sfanta! - Biserica sunteti dumneavoastra, parinte. Nu va sfinteste si nu o sfintiti! Parintele facu o pauza apoi spuse, mangaindu-si barba: - Credeam ca nu pentru a discuta despre Biserica ne-am intalnit. - Intr-adevar, facu Dan, dar ascultandu-va mi-am dat seama ca nu ati face altceva decat sa imi spuneti ceea ce v-au invatat altii sa spuneti, ceea ce deja ati facut, in inceputul discutiei noastre. - Si totusi ceea ce ai simtit este un demon, un inger cazut. - Se prea poate, dar cata vreme nu cred in povestile acestea mai mult decat in alte povesti, raspunsul dumneavoastra mi se pare unul simpatic si atata tot. - Razi tu razi, tinere, dar daca nu te intorci cu fata catre Dumnezeu, nu ai sa poti scapa. - Daca Dumnezeu este Dumnezeul dumneavoastra, al Bisericii, atunci ma tem ca nu am catre cine sa ma intorc. - Nu huli, caci dumnezeu aude si vede tot. - Cata vreme nu cred inca in nici un Dumnezeu, vorba mea e o vorba si atat, spuse Dan si gandi: "Dumnezeule, daca existi, de ce ii lasi sa isi bata joc in halul asta de numele Tau?". |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate