soarele cade un pic piezis,peste flori, desenand umbre filigranate pe pamant. de jur imprejur numai maci rosii, tremurand ca niste sarutari in asteptarea unei dorinte. imi vine sa ma lungesc langa tine aici, intre rosul asta care trezeste in mine nebunia si verdele calm si racoros al ierbii. sa ne intindem in iarba,sa ne ascundem ochii sub indoitura cotului, sa ne dorim un pic, cu coapsa mea dreapta langa coapsa ta stanga, si zambind sa dormim asa pana seara, cans se vor intoarce taranii de la camp si vazandu-ne dormind acolo, se vor repezi sa ne trezeasca, si unul din ei va spune prinetre dinti: turisti idioti, in fiecare an, aceeasi poveste! iar altul va ridica de jos palaria mea de pai si o va netezi cu gesturi nervoase, privind mereu spre noi, intrebandu-se poate ce poti visa daca adormi intr-un camp de maci. si noi ne trezim intr-un tarziu, fara sa deschidem inca ochii stim ca s-au intors taranii de la camp, si ca sunt in jurul nostru, ne simtim coapsele una langa alta si zambim inca ametiti de caruselul multicolor in care ne-am dat pana atunci. si oamenii ne ajuta sa ne ridicam, sa ne scuturam de iarba si ganganii, iar noi le multumim tinandu-ne de mana si zambind. si continuam sa multumim pe drumul catre carciuma din sat, fiindca in semn de multumire vom da de baut tuturor. si dupa o gramada de povestiri ingrozitoare despre toti turistii care au adormit in campul acela de maci, taranii incep sa ne descoasa, si noi povestim ca pur si simplu ni s-a facut somn, asa ca am adormit acolo.
unul cate unul, incep sa apara copiii care isi cauta tatii sa-i cheme la masa, si cu ochii mari, asculta toata povestea, care filtrata prin rachiul pe care-l bem se transforma in epopee. si alearga acasa, sa spuna ce s-a intamplat, si intr-o clipa ne inconjoara femeile care ma ciupesc de obraz cu degetele lor aspre si spun intr-una: biata domnisoara, ia uite si tu cat de palida este. noi continuam sa zambim fara cuvinte si ne luam ramas bun de la toata lumea cu promisiunea ca data viitoare vom fi mai atenti.