poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-03-04 | |
Farul s-a stins, iar marea doarme...
Nu mai loveste acum malul perfect cladit din pietre sfaramate. Durerea acestora a fost inghitita de spuma valurilor, gonita de tipatul pescarusilor. E inalt zidul si e prea grav. Zambetul nu i-a mai luminat de mult timp chipul, acum amar si inchis. Orchestra a uitat sa inceteze a canta, astfel ca inca mai umple golurile fiintei mele. Mi-e dor de vioara splendid acompaniata de pian. Mi-e dor de Chopin, de momentele cand ma contopeam cu muzica lui; cand melancolia mea era inghitita de acorduri perfecte. Atmosferei ii lipseste aerul. E sufocanta deziluzia ce a intrerupt curentul, zbatandu-ma acum un intuneric. Inchid ochii si simt malul. Simt granita si ma cutremur. Nu mi-a fost nicicand teama. Acum o visez. Turnul alb e atat de inalt. Intind bratele si nu il ajung. Mi-e imposibil si plang. O alta lacrima ce loveste malul perfect cladit din pietre sfaramate... 3 martie 2002
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate