poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-10-13 | |
El. Imbracat in frac, palarie borsalino trasa usor peste ochi, o floare rosie la butoniera, pantofi de lac. Si-a dat silinta sa-i faca stralucitori. Ea. O aparitie vaporoasa, rochie neagra cu paiete sclipitoare, pantofi cu toc-usori ca fulgul, coafura retro, privire radioasa, dar rece.
El pare sa o priveasca superior pe sub palarie, tinand coloana excesiv de dreapta atunci cand ii cuprinde mijlocul subtire.Ea adopta o tinuta demna pret de-o clipa, apoi cedeaza, lasandu-se gratios catre spate in timp ce piciorul se ridica, sexy si indoit intr-un secret semn al intrebarii. Mainile ei il ating. Capul se intoarce violent. Dintr-odata, ea e din nou in picioare.Sfidatoarea madona isi despietreste o clipa un suras perfect.Injositor de perfect.Numai el poate sa il vada. Stie ca surasul acela imperceptibil nu a fost o concesie, ci o provocare. Dar mai stie si ca in el este zidita o promisiune. Zambetul ei e o fagaduiala facuta numai lui.Ii raspunde tragand-o usor, dar ferm, de mijloc inspre el. O priveste incercand sa-i repudieze icoana interioara. Naufragiaza in privirea ei. Schimba directia de atac.Zadarnic. Gesturile lor sunt aproape brutale.Gratia vietuieste in “aproape”, restul e violenta. Dansul e carnal.Nu se cade in capcana senzualitatii exagerate sau a sexului mimat. Astea sunt detalii, elemente de fundal. Aici e vorba de dominare pas-cu-pas. O ingereasca lovitura peste obraz. Un bland blestem de care nu vrei sa scapi. Pasiune intru afirmare, dar mai ales intru negare.Aici se transeaza si se stabilesc limite.Ringul de dans este un intreg univers aflat in fiecare clipa in pragul unui nou big-bang.Ala nu e parchet, acolo se scrie o carte.(un gand ratacit imi spune ca si hartia, ca si parchetul, se fabrica dintr-un lemn ce a fost candva viu si poate inca mai este). Lumina cade -dispretuitoare, la inceput- pe trupurile celor doi.Apoi invata sa-i respecte si cuplul e cel care dirijeaza lumina.Ea straluceste acum dupa dorinta si cadenta lor.E mai rapida, mai vioaie sau dimpotriva, melancolica. Poate fi un suvoi navalnic, apt sa invaluie intr-unul singur trupurile celor doi.Sau poate sa imprastie misterul, lasandu-i goi pe Adam si pe Eva plutind intre cer si pamant. Goi. Hainele nu inseamna nimic cand trupurile se ating, iar sufletele se inalnuie ritmic. Rasuflarea ei e o continuare a respiratiei lui. Pasii se completeaza. Perpetuum mobile. Seppuku pentru cei cu mintea prizoniera in stiinta. Miscarile sunt o sentinta si o eliberare in acelasi timp.Nerostitele cuvinte par sa sfasie linistea aparenta ca un plesnet asurzitor provocat de o singura palma care aplauda.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate