Moralitatea ne face sclavi ai impersonalitatii noastre.Cum sa mai fi tu zeu cand te lasi manipulat de scuze inelare ale parerilor de rau si ale tendintelor catre bunatate?Cum dealtfel poti fi bun excluzand iubirea drept instrumentul bunatatii tale?Cum te poti lasa dus pe valul moralitatii mai mult decat pe cel al iubirii?!Asta da intrebare!Suntem sclavi ai propriei noastre viziuni diurne.Suntem betivi convalescenti ai ratacirii.Suntem drogati ai prabusirii in loopinguri lipsite de frumusete si curaj la second hand.Eu unul nu mai pot lauda frumusetea si bucuria ce ma orbesc in intuneric.Nu mai pot idolatriza omul in bunatatea sa separata de eu si de propria-i identitate.Nu mai pot inghiti atata prefecatorie adancita intr-atat pana unde propriile-i radacini ii sunt aproape in creier!Ce sa se mai aleaga din lumea asta?!Praful si pulberea,dar nici macar ele lisite in totalitate de ipocrizie.Totul se reflecta ca o transparenta obscena.Prefacatoria noastra ne vinde sufletele soaptelor fugare.Suntem strigoi cautand sange.Suntem demoni cautand dreptate.
Uneori imi pare ca nici nu mai suntem...Uneori stiu ca nici nu mai suntem!Piatra se pravaleste spre pamant cautand pace,fulgul pluteste lin pe vant cautand eternitate...Iarba creste verde in sus hranindu-se cu lumina.Cerul inventeaza nori pentru ca ei sa impodeze in ploaie.Inimile bat in piepturi pentru a intretine viata....Oamenii urla de durere.Lucruri de necontrazis,iata!Acum vreau sa impun omului alta ordine axiomica printre faptele sale,dar raman in impasul visarii.Omul viseaza,iata!Omul iubeste!Omul uraste,desigur!Omul lupta pentru propria-i libertate,omul lupta pentru simplul fapt de a castiga si de a se acoperi cu glorie,omul vrea intotdeauna mai mult,omul vrea sa fie primul,omul lupta pentru credintele sale,omul vrea putere,omul vrea sa fie admirat cu patos,omul vrea respectul chiar daca nu i se cuvine,omul vrea sa fie jivina ce impune legea prin ceea ce il avantajeaza ca individualitate,fiecare om vrea sa fie mai mult decat este,fiecare om vrea sa fie centrul universului.Iremediabil omul este o pacoste a simplitatii.Iar daca de cele mai multe ori geniul este caracterizat prin simplitate,omul nu poate fi decat o fiinta ageniala.
Ma intreb de cate secole ar avea nevoie o oarecare persoana pentru a intelege cu adevarat ceva din viata.De cat timp are nevoie omul pentru a vedea prin perdelele cetoase ale societatii.Raspunsul parca imi vajaie pe langa urechi pe suflarile vantului si parca-mi soptesc:prea multe...
Intre a-ti sti menirea si a-ti intelege fiinta sta un gard ghimpat cu intrebari fara raspunsuri si lipsite de logica.Poti afla cine esti,dar sa ai un scop pe care sa-l afli prin orice mijloace este imposibil.Totul este intamplare,iar ca atare noi suntem aici pentru a relativiza totul.A crede in predestinare este a te sinucide in viata.A crede in destin este a trai intr-un semicerc in loc de o sfera.Nu poti fi liber decat fiind tu insuti intr-o exuberanta atemporala zamislita intr-o unicitate a prezentului continuu.
Cine si-a inteles vreodata glasul interior dandu-i dreptate oarba?!Cine s-a predat glasului avid de putere in dauna ratiunii exterioare?Cati au facut asta in completa luciditate si in deplinatatea facultatilor mentale?Cati s-au abandonat clipei aruncand cat colo fiecare scuza si reflectie a ratiunii lumii?Mai exista inca credinta in acel eu al nostru care poarta in sine adevarul celei mai mari integritati dintre toate?Mai puteam noi oare ne ridica deasupra oricarei barieri rationale intru a fi zeii proprii noatre lumi pure?!Care o fi fost ultimul om ce a facut-o fara a fi considerat pe loc si in unalimitate nebun de legat?!Totul acum isi are radacini in logica ca plantele in pamant si gandurile in creier...Libertate subjugata a fiecarei clipe si finalmente a unei vieti intregi.O viata ratata...
Pentru ca omul poate,el trebuie!Pentru ca viata este hranita de apa,apa este parintele vietii...Unele lucruri obliga.Unele lucruri sunt,iar in toata relativitatea existenta unele meniri inca se strecoara pe sub tocurile usilor stramte si prin gauri de chei aproape nevazute.Pentru ca omul este mai mult decat orice alta fiinta el trebuie sa se manifeste ca atare.Pentru ca simtamantul exista,pentru ca constiinta exista,pentru ca dorinta exista,pentru ca trecutul exista convulsiv si impunator in vietile noastre.Trebuiesc fructificate aceste adevaruri fiecare in parte la maximum.Impotenta cugetului nostru trebuie exorcizata,iar paloarea trairii noastre trebuie stearsa de pe harta lumii.Cum sa mai putem fi noi in atatea si atatea compromisuri ucigatoare?!Nu poti fi decat un pion la urma urmei intre atatea compromisuri.Nu poti ajunge decat om intr-o lume plina pana la refuz de oameni.Tragic,stiind ca ai fost menit drept zeu pe lumea asta...Cum sa poti fi mai mult intr-o cutie cu chibrituri tinuta deoparte?Cum sa poti fi tu cand in jur fiecare se ocoleste cum poate pe el insusi pentru a ajunge mai sus in lanturile puterii...Nu pot decat sa spun ca este de o infinitate de ori mai bine sa fi tu si luat in bataie de joc de mintile sterse decat sa ajungi cel mai important om din lume,insa sec si lipsit complet de tine insuti.