poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-10-11 | |
Ultimul soldat, aparand ultima cetate, in cea din urma zi a Evului Mediu isi privea sabia devenita aproape inutila. Era inca de straja, desi nimeni nu ataca si oricum, cu armele noi, ar fi fost o prada usoara.In castel erau de multa vreme doar paianjeni, cateva animale domestice si el. Pe muntele unde se afla se avantau din vreme-n vreme numai soimii. Oriunde in alta parte societatea contractuala isi pusese bazele, Renasterea si descoperirile impactau tot ce tinea de spiritul uman, Papalitatea pierdea din putere, alchimistii promiteau zorii unei lumi mai bune, bancherii isi frecau mainile de fericire.
Aici insa era ultima fortareata a ultimei zile, aparata de ultimul soldat al Evului Mediu. El habar n-avea ca e cel de pe urma cavaler al unei lumi nici macar muribunde, ci moarte complet. Isi facea, disciplinat, rondul, cu halebarda in mana. Sabia, lancea si halebarda erau in perfecta stare de functionare, capabile oricand sa se puna in fata oricarui atacator, fie el pagan sau nu.Batranul militar vazuse multe razboaie, traise si cauzase drame, iubise, urase, fusese om, animal de prada sau vietate haituita.Acum ramasese doar o uniforma fara sens, cateva arme demodate si un blazon care nu mai reprezenta pe nimeni.Cadavrele marilor suverani nu mai puteau purta coroana. Pe frontispiciul cetatii era o deviza intr-o scriere veche si complicata.Stearsa de vremuri si de ploi, zacea acum golita de inteles pe zidul de piatra fara semnificatie al unei cetati agonizande aparata de cel din urma soldat al unei armate moarte. In curtea castelului erau douasprezece morminte.Dintre toate, unul era deschis si fusese sapat recent.Era mormantul pregatit sa il primeasca pe el, cel care incheia plutonul soldatilor de un anumit fel, ariergarda absoluta a vremurilor medievale.Si nici macar nu stia asta. Nimeni nu ii daduse ordinul sa se retraga, sa se duca si el in lumea banilor, contractelor si a ideilor nebunesti. Sa intre, asadar, in randul lumii. Lui, numai viata ii mai putea da ordinul de retragere. Dincolo de zidurile cetatii, departe in zare, soarele scapata.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate