Se știe că, în „familia tradițională” românească, femeia (soție, mamă, bunică, soacră) este aceea care gătește. Se mai ocupă și bărbatul cu asta, dar foarte rar. Paradoxal (sau nu?) este, însă, faptul că, pe de o parte, tot mai puțini oameni mănâncă acasă, această problemă fundamentală rezolvând-o în oraș, la locul de muncă, la școală ș.a.m.d., iar, pe de altă parte, se vorbește tot mai mult despre gastronomie ca „hobby”.
Bineînțeles că, de regulă, doar bărbatul își permite să trateze „bucătăreala” ca pasiune, femeia, trimisă adeseori „la cratiță” de către misogini, făcând-o ca obligație...
S-ar putea, însă, ca și partenerei să-i facă plăcere această muncă și atunci el trebuie să fie foarte atent, fiindcă „intrarea pe teritoriul” nevestei nu este simplă. Hai să ne imaginăm o scenă petrecută în bucătăria unei asemenea familii.

El (după ce, de mai multe zile, așteaptă un moment de „acalmie” în familie, prielnic să îi adreseze o rugăminte soției): Iubito, vreau să îți propun ceva, pentru tine nu este complicat deloc, nu trebuie să faci nimic, chiar te ajută!
Ea: (pe un ton care demonstrează că „acalmia” așteptată de El nu ar fi chiar atât de stabilă): Spune, sunt foarte curioasă! Nu credeam că poți să mă rogi ceva care, pentru mine, să nu fie complicat, că mi-ai complicat viața încă de acum câteva decenii, când m-ai rugat să mă căsătoresc cu tine! Iar în ceea ce privește ajutorul, mai bine las-o baltă...
El: Voiam să te rog ca astăzi să îmi dai voie să gătesc eu felul doi.
Ea: Da ce, nu îți mai place mâncarea pe care o fac eu?
El: Ba îmi place, cum să nu, dar vreau să experimentez o rețetă care mi se pare foarte interesantă. Nu va fi ceva cu totul deosebit față de ceea ce mâncăm noi de obicei, sunt sigur că și ție îți va plăcea.
Ea: Precis ai aflat-o de la televizor, de la vreun „șef”. Acum aproape că nu este emisiune în care să nu se gătească. Că mă și gândesc cum naiba știau oamenii să își facă de mâncare înainte de a apărea televiziunea! Sau te pomenești că iar ți s-a făcut dor de vreo mâncare din cele făcute de maică-ta, care îți plăcea în copilărie?! Deci, ce vrei să prepari?
El: O să fie o surpriză! De aceea, te mai rog, chiar insist, să mă lași pe mine să mă descurc singur, bine?
Ea: Bine, dragă, descurcă-te, eu nu mă bag peste tine! Fă-ți plăcerea!
El: Foarte bine, poți să pleci în sufragerie să te uiți la televizor!
Ea: Da, cum să nu, că eu stau toată ziua la televizor, nu tu...
Până la urmă, Ea pleacă, iar El începe pregătirile. Își face loc pe aragaz și pe blatul de lucru, își pregătește vasele necesare, se mai gândește încă o dată ce ingrediente are nevoie și de unde să le ia...
După foarte puțin timp ușa bucătăriei se deschide:
Ea: Și, cum de te-ai gândit să iei tocmai cratița mea cea nouă? Nu ai găsit alta?
El: Dă-mi tu alta și, te rog frumos, lasă-mă pe mine să fac așa cum vreau.
Ea: Te las, dragă, te las, ce, m-am băgat peste tine? (Și, după ce se uită pe masă): Sper că nu bagi trei cepe, îți ajung două! (Întinde mâna, ia o ceapă, o pune în cămară și iese.)
El spală carnea, o taie corespunzător, o lasă puțin la zvântat și o pune în cratița încinsă.
Ușa bucătăriei se deschide iar, de data aceasta cu mai multă forță:
Ea: Ce faci, dragă, de ce nu dai drumul mai tare la hotă, că deja miroase în tot apartamentul? Și ceapă nu mai folosești? La ce ți-am mai lăsat cele două bucăți?
El: Întâi am pus în cratiță carnea, o las puțin până își schimbă culoarea și prinde o crustă, o scot provizoriu într-o farfurie, apoi mai pun puțin ulei și bag ceapa la călit. Carnea o pun din nou după ce este ceapa călită puțin. Astfel, în timpul fierberii, carnea se înmoaie, dar nu se fărâmițează.
Ea: De când e lumea lume, întâi se pune ceapa la călit, apoi carnea. Eu așa am făcut întotdeauna și – Doamne-Ți mulțam! - nimeni din familia mea nu are ulcer. Dar fă cum vrei, că nu mă interesează... Te las să hotărăști de capul tău, cum m-ai rugat... Cartofi îți trebuie?
El: Da, o să îmi iau eu câți am nevoie, știu unde sunt.
Ea: Știi ce îți convine, dar lasă că ți-i aduc eu! (Pleacă și continuă după ce îi pune pe masă câțiva cartofi sănătoși, cât nucile, și mai mulți alții, pe jumătate stricați): Ia-i pe ăștia, ai timp să îi cureți. Oricum, altceva nu mai faci, doar mesteci în oală. Nu ca mine, care, când mă ocup de mâncare, între timp bag și rufe la spălat, mai șterg un geam, aspir...
El: Mulțumesc frumos! De acum înainte vreau să lucrez după cum știu eu!
Ea: Da, dragă, lucrează cum știi tu. Ce, ți-am spus eu cum să faci?
Peste câteva minute, liniștea din bucătărie este spartă din nou:
Ea: Văd că ai pus cratița exact pe ochiul aragazului despre care spuneam eu, de atâtea ori, că nu mai trebuie folosit. Mut-o imediat!
El: Are flacăra cea mai bună pentru ce vreau eu să gătesc, dar fac cum spui... Însă, de acum înainte, eu hotărăsc ce și cum!
Ea: Da ce, nu tot tu ai hotărât să te apuci de făcut mâncare când frigiderul este plin, nu tot tu ai hotărât să îmi iei carnea primită de mine de la țară, de la nepotul meu, când, poate mă gândeam să o folosesc altfel?
El nu mai spune nimic, doar urmărește cu privirea plecarea nevestei din bucătărie.
Mai trece un timp și la locul de muncă apare din nou „inspectorul-șef”:
Ea: Sper că nu bagi toată cutia aceea de pastă de tomate, că doar, din câte am văzut, nu faci sos de roșii!
El: Mă descurc singur, mulțumesc!
Ea: Bineînțeles că te descurci singur, te-am lăsat să faci cum ai învățat tu de la televizor, vom vedea ce va ieși!
De această dată, soția nu mai pleacă, își face de lucru prin sertare și prin cămară. Din când în când, mai trage cu coada ochiului la bucătar, ridică din sprâncene, oftează...
Mâncarea este aproape gata, îi mai trebuie doar o tușă finală. El gustă, se declară foarte mulțumit.
Ea: Ei, cum merge treaba? Nu e gata mâncarea? Că, în timpul în care ai meșterești tu la o biată tocăniță, sau ce-o fi acolo prin cratiță, în alte locuri se prepară un meniu pentru un botez, dacă nu pentru o nuntă mai mică!
El: Totul este sub control! Mâncarea este gata! A ieșit excelentă! Mare bucătar sunt!
Ea: Da, mâncarea este gata, iar bucătăria mea terminată! Aragazul arată groaznic, faianța este toată stropită, pe gresie aluneci ca pe gheață, chiuveta este plină de vase. Ce te făceai, bărbate, dacă aveai musafiri și trebuia să gătești pentru mai multe persoane?
El: O să fac ordine...
Ea: Lasă că, până acum, o viață întreagă, doar eu am făcut curățenie în bucătărie, o să fac și astăzi... Vasele le spăl eu, că dacă te apuci tu, va trebui iar să umblu prin magazine să îmi cumpăr încă un serviciu de masă. Aragazul nu vreau să mi-l zgârii tu, iar cu gresia... deja sunt obișnuită ca, în fiecare seară, să mă întind pe jos, ca o râmă, și să șterg mizeria făcută de voi, ceilalți...

Se pregătește masa de prânz.
După ce mănâncă amândoi câte o farfurie din supa gătită în ziua precedentă, El pune pe masă mâncarea pentru felul al doilea, pregătită personal, abia terminată, încă destul de caldă și, încercând să fie cât mai convingător, își îndeamnă partenera:
- Hai, pune-ți și tu, o să vezi că este foarte bună!
- Nu, mulțumesc, în frigider mai este o porțioară dintr-un sos mai vechi și îmi fierb lângă el niște cartofi... Trebuie, cineva, să mănânce și resturile în casa asta...