Deși mi se prezentase cu mulți ani înainte interdicția de a gândi așa, în interiorul meu cel mai profund sufeream teribil pentru inexistența unei familii a mea, cu legături de sânge și trecut comun, chinuit mai ales de conștientizarea lucidă a faptului că nici nu voi avea vreodată așa ceva, fiind sortit celei mai evidente și certe singurătăți. Dar, din fericire, Mioara nu mă lăsa nici pe mine prea mult să mă pierd în introspecții deprimante, cerându-mi îndeplinirea unor activități administrative, sau participarea la altele. Până să vorbesc eu cu Letiția, ea a clarificat și prezența mea în echipajul pentru Viena, Letiția fiind vindecată de orice urmă de orgoliu sau prejudecată. Am plătit șederea mea și a Mioarei în hotel pentru două săptămâni, rugând-o să-și sacrifice concediul de odihnă, estimarea Mioarei fiind aproape exactă. N-am vizitat-o niciodată pe Letiția la clinică, fiindu-mi teamă de o reacutizare a simțămintelor mele negative față de agresivitatea atitudinii lor, vorbeam mereu pe videotelefon, descoperind, zi de zi, evoluția ei spre bine. La hotel însă n-am putut evita expunerea, afișând ostentațiv ostilitate și dispreț, altfel spus mi se rupea de toți neghiobii din lume, Letiția era tot mai bine și altceva nu mai conta. Iarăși viața mi-a amintit ce-nseamnă Mioara pentru noi, în fiecare zi, înainte de a pleca spre clinică, venea la mine în cameră, mă ajuta să mă îmbrac, coboram împreună la micul dejun, apoi, câtă vreme era cu Letiția, eu hoinăream în cărucior pe străzile frumoase ale acestui oraș important al Europei și al lumii. La prânz, evitam restaurantul hotelului, din antipatie, descoperisem un alt restaurant mai puțin fastuos, nu departe de hotel, la care ne-am abonat pe toată perioada șederii noastre. Ne-ntorceam la hotel, se odihnea și Mioara o oră, două, întorcându-se apoi la clinică, până seara. Letiția vorbea uneori și cu Mihaela, tot pe videotelefon, văzându-și, neapărat, și nepotul, Mihaela făcându-mă din nou să simt o anumită senzație de apartenență la familia lor, în timpul celor trei convorbiri cu mine dorind să-și împărtășească bucuria îmbunătățirii stării mamei, așteptând și confirmarea mea:
- Nu-i așa că mama-i mai bine, Iona? Se va face bine, așa-i?
- Deja este mult mai bine, Mioara spune că-i va fi bine mulți ani de-acum încolo, chiar mai mulți decât de la primele operații. Mama te e un om tare bun, nu ne va părăsi, cu siguranță, vei vedea, îmi prezentam eu cât mai convingător argumentele mele, prelucrare după spusele Mioarei, stăpânindu-mi plânsul până după finalizarea convorbirii, la fel cum Mioara nu plângea niciodată, mai puțin în seara aceea când ne-am îmbătat amândoi și ea urca scările la etaj, stropindu-le cu lacrimi, pentru limpezirea ochilor și sufletului.
În ziua externării am preluat-o din curtea clinicii, Mioara ajutând-o să se instaleze pe scaunul din față, lasat parțial pe spate. Întrând pe autostradă, Letiția a adormit, trezindu-se după ce-am trecut de Budapesta, Mioara i-a ridicat scaunul fără să oprim, abia către graniță căutând o parcare să mâncăm.
Intrați în țară, într-un sat, zărind de departe turnul bisericii, Letiția mi-a spus să merg încet, să vedem dacă-i deschisă, erau câțiva oameni pe scări, am oprit, apoi văzând că exista rampă pentru cărucioare, am rugat-o pe Mioara să-mi scoată și mie căruciorul din portbagaj. M-am transferat în cărucior, Mioara m-a împins pe rampă, am intrat înăuntru, mai erau câțiva credincioși, un preot se pregătea pentru vecernie, cele două prietene s-au dus lângă altar, așezându-se în genunchi, una lângă cealaltă. Rămas în urmă, m-am apropiat și eu, în partea cealaltă, trecând în fața celor trei, patru bărbați, încercând să mă adun într-o rugăciune. Ca de obicei, în preajma Letiției s-a făcut liniște, chiar preotul vorbea șoptit pregătindu-și slujba, enoriașii păstrând nu doar liniștea, dar și o mică distanță față de noi.
...- ce-nseamnă să te iubească mult, Dumnezeu îți servește de mai multe ori lecția smereniei, a umilinței, ca s-o înveți bine, să pleci cu lecția învățată, cu temele făcute, prima dată m-ai pus în genunchi fără niciun avertisment, pur și simplu mi-ai dat doi doctori stângaci la operație, care ori erau alcoolici, ori mahmuri, cum să scoți de lângă măduvă un grăunte bolnav, cât un bob de mazăre, secționând coloana, pe care n-ai vrut să mi-o lipești, deși am muncit cât un batalion de soldați americani, apoi, când am înțeles lecția smereniei ce-o aveam de trăit până la capăt, i-ai dat ei o putreziciune în trup, ea cu ce-a greșit Doamne, a omorât puiul nevinovat al creației tale, omul? dar omul acela te-a hulit, călcându-ți poruncile, pe toate le-a călcat în piciore, te-a hulit în fiecare clipă a mârșăviei lui fără margini, a ucis, căci el și cu celălalt sunt ucigașii de fapt ai pruncului, prin desfrânarea lor mizerabilă, mințind cu seninătate și spurcând totul, eu nu înțeleg și nu voi înțelege vreodată cum ar fi putut o copilă pângărită de doi mârșavi să le mai ofere, ce? să-i cheme s-o mai batjocorească, să-i poarte în pântec bastardul, când ea nu mai putea să privească pe nimeni în ochi, nici pe ea nu s-a mai privit multă vreme în oglindă, și Tu, Doamne i-ai dat două încercări extreme, la limită. Oare a treia va fi ultima? Când va fi? Ce ai de gând, Dumnezeule atotputernic și milostiv?
Tatăl nostru
Care ești în ceruri
Sfințească-se numele Tău
Vie împărăția Ta
Facă-se voia Ta
Precum în cer așa și pe Pământ
Pâinea noastră cea de toate zilele
Dă-ne-o nouă astăzi
Și ne iartă nouă greșelile noastre
Precum și noi iertăm greșiților noștri
Și nu ne duce pe noi în ispită
Ci ne izbăvește de cel rău
Că a Ta este împărăția
Slava și puterea
În numele Tatălui
Al Fiului
Al Sfântului Duh
Amin.

Iisuse Cristoase, fiu al lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi păcătoșii! Ai milă de Letiția, alungă boala din trupul ei, fă-o sănătoasă, lăsându-ne-o nouă, celor ce-o iubim! Ai grijă de sufletul mamei mele, iertându-i plecarea disperată!

Tatăl nostru
Care ești în ceruri
Sfințească-se numele Tău
Vie împărăția Ta
Facă-se voia Ta
Precum în cer așa și pe Pământ
Pâinea noastră cea de toate zilele
Dă-ne-o nouă astăzi
Și ne iartă nouă greșelile noastre
Precum și noi iertăm greșiților noștri
Și nu ne duce pe noi în ispită
Ci ne izbăvește de cel rău
Că a Ta este împărăția
Slava și puterea
În numele Tatălui
Al Fiului
Al Sfântului Duh
Amin.